Stând comod în micuțul meu apartament și încercând să învăț pentru admitere( am examen luni pentru master) aud soneria. Mă duc să deschid și o văd în prag….pe Anca, buna mea prietenă din copilărie. Rămân în stare de șoc și ne luăm în brațe…dulce revedere după 6 ani.Emoția revederii noastre este greu de descris în cuvinte. Mă îmbrac rapid și ieșim împreună cu al ei iubit italian Samu( foarte simpatic, amuzant și de treabă) la o plimbare prin orășelul nostru natal. Depănăm amintiri, îi explicăm lui Samu, despre fiecare zonă în parte. Apropo de el m-a frapat modul cum vorbește românește, știe chiar să și citească…vorbește mult mai bine decât mulți din românii noștri.
Îi facem o vizită mamei mele la locul de muncă.Mama rămâne șocată și o îmbrățișează cu drag…Vorbim, depănăm amintiri după care plecăm să ne continuăm plimbarea.Mergem împreună să cumpărăm covrigi calzi, la fel ca în copilărie. Ne bucurăm de fiecare clipă.Întunericul ne gășește tot împreună. Dar vine și momentul despărțirii noastre.
Mulțumesc pentru vizită, scumpa mea Anca!! Te iubesc mult…și mulțumesc că ai știut să îmi rămâi prietenă în ciuda distanței dintre noi, că mereu m-ai susținut de la mii de kilometri….îmi va fi dor de tine, de fapt îmi este deja dor de tine!Mulțumesc pentru sincera ta prietenie!
Ioana 