Rătăcind pe cărările vieții,între uitare și sublim, între etern și efemer,între răvnire și doleanță…între confuzie și stabilitate..învățăm în fiecare zi să ne trăim propriul destin!
Dor de decembrie.
Dor de el.
Dor de îmbrățisări în doi.
Dor de filme vizionate în doi.
Dor de chipul tău.
Dor de zâmbetul tău dimineața.
Dor de un ceai călduț de mere servit în doi.
Dor de nopți geroase în doi.
Dor de săruturi calde la temperaturi scăzute.
Dor de roșeață în obraji.
Dor de spatele tău lipit de al meu.
Dor de mâna ta lipită de a mea.
Dor de râsete de copii în doi.
Dor de cuvinte calde în prag de dimineață
Dor de vizite nocturne de noapte bună.
Dor…doar dor.
Pentru ca imi e dor de copilarie…de momentele frumose…
Ma scufund incet sub ape
Simturile mi se ascund dincolo de ploape
Ating cu varfurile degetelor oglinda apei
Visul asta este usa din pragul nebuniei
Nu uita de unde ai plecat, nu e un loc pe harta
Mai bine zis, tu nu te uita pe tine cum ereai odata
Intr’un ocean de probleme si griji indiferenta e o barca
Trag, dau drumul, inspir, expir
Retraiesc visele de cand eream copil
Nu tineam nimic in mine, aveam ochii plansi
Multa ura se aduna acum in pumnii stransi
E din ce in ce mai greu sa tin capul pe pod
Intre prezent si trecut timpul pare a fi mort
Ma scufund incet sub ape
O mana de copil ma trage in sus
Se salveaza de la moarte
L’am uitat intr’un album undeva prin dormitor
Caci m’am grabit sa pasesc prea rapid in lumea lor
Ma ascund si al chem cand am nevoie de un sfat
El e salvarea de la inec
Copilul zvapaiat
Pastrez doua minti intr’una
Copilul din mine se tine de sotii’ntruna
Invincibili impreuna, invizibil dar nu’i pierd urma
Pe el al pastrez intodeauna
Vocea mica din capul meu despica in bucati ce’i greu
Aplica o logica simpla, Eu..egoism si caterink
Zmeu prins. mai e o oglinda..tot mereu fara frica
Sa intinda coarda, fuge..nu’l prind
Vre’o fata daca’l place e’n limba
Intens traind sex sau iubind
Orice crez tre’ sa’l simta
Incerc sa retez din timp exagerari in ceea ce simt
Lui nu’i trebuie mult sa se aprinda
Eu sunt calculat el ia calcule in ras
Neastamparat creaza obstacole in plus
E dus
Danseaza printre tentacole
Eu incerc sa ma balansez
El vede miracole
Spus unei vointe mai mari
Cred ca vre’un drac sa ascuns
Printre itele minti mele anapoda
Nu voi capota, pot dar nu vreau sa’l scap
Cand latul se strange prefer sa’l am pe el in cap
Copilul zvapaiat
L’am uitat intr’un album undeva prin dormitor
Caci m’am grabit sa pasesc prea rapid in lumea lor
Ma ascund si al chem cand am nevoie de un sfat
El e salvarea de la inec
Copilul zvapaiat
Pastrez doua minti intr’una
Copilul din mine se tine de sotii’ntruna
Invincibili impreuna, invizibil dar nu’i pierd urma
Pe el al pastrez intodeauna
O ardeam lejer
Aveam timp si loc de aici pana la cer
Aveam lumina pe chip si foc in priviri
Nu intelegeam de ce se uita parintii la stiri
Sa cresc m’am grabit nitel
Desii stiind ca n’o sa’mi placa
Timpul sa grabit si el
Sa depus in straturi peste oglinda in care ma privesc
M’a imbracat gros, oricat de multe haine as da jos..pielea n’o gasesc
Am devenit ce am vrut adica un om mare
Pe drum merg si lupt
Ma port ca atare
Sunt tot mai rezervat in cuvinte
Nimic nu mai e ca inainte
Detalii nu ma obosesc sa tin minte
Zambesc mai putin, zambesc ca sa ascund armele pe care le detin
Plang mai des, daca ma intrebi eu iti raspund ca fac bine
Lacrimi nu ies, visele’s tot aici dar nu mai vreau sa ajung la ele
Pentru ca am invatat sa ma abtzin de ideea ca e mai bine asa
Multi agatati se tin
Eu m’am lasat sa cad
Vreau sa fiu iar copil
Hai joca’te cu mine putin
L’am uitat intr’un album undeva prin dormitor
Caci m’am grabit sa pasesc prea rapid in lumea lor
Ma ascund si al chem cand am nevoie de un sfat
El e salvarea de la inec
Copilul zvapaiat
Pastrez doua minti intr’una
Copilul din mine se tine de sotii’ntruna
Invincibili impreuna, invizibil dar nu’i pierd urma
Pe el al pastrez ïntodeauna…
“Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.Copilăria se termină atunci când lucrurile încetează să ne mai mire.” Eugene Ionesco
Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.
Rătăcind pe cărările vieții,între uitare și sublim, între etern și efemer,între răvnire și doleanță…între confuzie și stabilitate..învățăm în fiecare zi să ne trăim propriul destin!