Printre rânduri

Gânduri confuze

Sentimente contrariate

De comportamente instabile

Cuvinte întortochiate

Cu sensuri aparent abstracte

Ascund mesaje subliniate

Aparențe înșelatoare

Chipuri vesele

Ce ascund suflete triste

Amintiri înviate

De fotografii colorate

În nuanțe compacte.

Iubiri sfârșite

De orgolii pătate.

Minciuni înfrumușetate

De declarații aparte

Adevăruri dureroase

Ascunse  din lașitate.

Sensuri scrise printre rânduri

Și-un adio spus rapid.

Gânduri la 3 dimineața.

Plouă chinuit.Degetele îmi tremură, mă chinui să țin un pix în mână și o foaie.Vreau să scriu cuvinte să îmi eliberez sufletul încărcat de sentimente clare, dar în același timp confuze.Sunt neclară în exprimare, așez cuvinte, apoi le tai…să duc o frază la sfârșit îmi este greu.Privirea îmi zboară spre picăturile de apă lipite de geamul camerei mele….Îmi vin în minte amintiri…zâmbesc, dar în același timp îți duc dorul.Mi-e dor de chipul tău senin în prag de dimineață, de îmbrățișările tale înainte de culcare, de ochii tăi mari, blânzi căprui, de părul tău aproape cărunt , dar creț și încă pufos, mi-e dor discuțiile noastre nocturne ce țineau cu orele, mi-e dor de bluesurile dansate împreună…mi-e dor de fiecare moment petrecut împreună.Mi-e dor…zâmbesc,dar sunt totuși tristă, nu mai ești aici fizic, dar te simt mereu aproape…zi de zi, noapte de noapte.Ești îngerul ce mereu mă veghează…Lacrimi îmi cad pe obraz, oftez….ascult dulcele cântec ce de tine îmi amintește mereu:

Ești viu în sufletul meu în fiecare zi, ceas de ceas, clipă de clipă!Ai fost cel mai bun prieten pentru mine, tată, sfătuitor, persoana mea de bază în toți anii în care am avut norocul să te am aproape(16 ani doar atât din păcate)

Te iubesc și te voi iubi mereu, tată!

 

„Nu exista prietenie sau dragoste mai mare ca aceea a unui parinte pentru copilul sau.” – Henry Ward Beecher.

Mă gândesc ce norocoși sunt unele persoane care își au alături părinți , toate persoanele dragi.Unii dintre ei nu știu să aprecieze….alții au învățat să îi aprecieze prea târziu, când persoanele nu mai erau lângă ei. Latura noastră umană  prostească, de orgolii nemărginite nu ne lasă uneori să spunem celor pe care îi iubim ceea ce simțim pentru ei.Ar fi mai simplu dacă am renunța la orgolii, la măști de autoapărare, la așa zisa demnitate și să spunem celor care îi iubim ceea ce simțit…nu cred că ne doare gura dacă spunem un simplu ”te iubesc!” la momentul potrivit și cu sinceritate. Ne complicăm existența inutil cu reproșuri, cuvinte urâte adresate, când mult mai simplu ar fi să spunem ”iartă-mă!”, ”îmi pare rău!” sau ”hai să discutăm , să reparăm cu calm acest mic conflict”.Viața m-a învățat că cu orgoliul nu rezolvi nimic. Nu există iubire când există orgoliu! De aceea, spun foarte des persoanelor dragi ”te iubesc” ;”îmi ești drag” și le demonstrez în fiecare zi dragostea mea, cum pot eu mai bine!

În încheiere, un sfat pentru cititorii mei:

Ții la cineva…spune-i nu aștepta să vină la tine. Te deranjează ceva la o persoană, spune-i.Orice nelămurire/îndoială/lucru de zis ai spune-l!!!Nu lăsa orgoliu să împiedice comunicarea sentimentelor tale, nu lăsa să treacă timpul pentru că niciodată nu se știe cum persoanele dragi vor dispărea din jurul tău…spune la timpul potrivit pentru a nu avea regrete.

P.s.-Îmi cer scuze pentru eventualele greșeli de exprimare.

Între vis și realitate

În jurul focului stăm amândoi goi, îmbrăcați doar cu sufletele noastre pătate de  păcatul pasiunii și al desfrâului.Mă privești din toate unghiurile și simt fiecare por al pielii mele cum tresare și cum vrea să fie atins de tine. Te privesc  cu drag și te văd cum roșești la privirile mele îndrăznețe. Ne apropriem încet unul de altul , ne savurăm, ne unim trupurile însetate de iubire, ne bucurăm sufletele  de acest minunat sentiment angelesc.După acest dulce desfrâu, îmi spui să stau nemișcată, învelită într-un cearceaf  ce îmi acoperă trupul pe jumătate, iei o foaie și un creion și îmi desenezi fiecare unduitură a trupului, fiecare centrimentru vizibil, privindu-mă  cu drag cum doar tu știi să o faci.După un  un ceas de stat nemișcată îmi arăți cu o bucurie de copil opera ta de artă…Eu creionată pe o coală a4!Ciocnim un pahar de vin fiert cu scorțișoară și stăm îmbrățișați în jurul focului până adormim.

Ceasul sună….este dimineață!Buimăcită mă trezesc….roșie în obraji… a fost vis sau realitate???

Un om c-o chitară

Un om c-o chitară

Purtată sub subțioară

Se așează pe o bancă

Pornește în călătoria

Sunetelor frumos combinate

Ce alcătuiesc romanțe în șoapte.

Ceasurile  trecuseră

Soarele apusese

El pe bancă rămâne

Luna-i muză

Versuri de amor

El compune binișor.

Zori zilei se arată

Pe bancă popoșește-o fată.

Bălaie și zâmbitoare toată

Cu entuziasm îl ascultă.

Cu inocență îl privește

Cu bucurie îi sopțește

Cu repeziciune îl sărută.

Momentele acestea s-au scurs dedemult

Dar fata din parc îl simte prezent

 În gânduri pe omul cu-o chitară.

Cuvinte către el

Te vreau aici lângă mine.Vreau să îți sărut fiecare aluniță, să îți alung fiecare durere, să îți alin inima, să te imprim în sufletul meu, să îți șterg fiecare clipă de tristețe, să îți captez buzele, să mă joc în părul tău, să te privesc fix în ochi, fără să îți vorbesc, să privim cerul împreună, să descoperim forme ciudate din stele, să adormim îmbrățișați, să te privesc cum dormi, să te sărut pe frunte, să te învelesc cu căldura trupului meu, să te strâng cu putere în brațe, să te trezesc cu aroma de cafea proaspătă, să ma privești duios dându-mi încredere că pot trece peste orice.Să mă completezi și să te completez, să-mi spui te iubesc și să îți spun te iubesc, să ne plimbăm prin ploaie în parc, să mă alinți și să te alint.

 

Am o singură viață!

Am iubit și am iertat

Am greșit și am suferit

Am învățat și am uitat

Am învățat și  continui să învăț

Am râs și am plâns

Am vorbit mult și am tăcut

Am reproșat și am criticat

Am recunoscut greșelile și mi le-am reparat

Am spuse vorbe gândite pe moment și am regretat

Am avut  emoții covârșitoare și le-am depășit

Am fugit și m-am întors înapoi după

Am jignit și mi-am cerut scuze

Am ascultat și am dat sfaturi

Am fost ascultată și am primit sfaturi

Am spus ”te iubesc” și  am simțit

Am urât și am tratat cu indiferență

Am sărutat și am fost sărutată

Am făcut primul pas și nu mi-a părut rău

Am luat decizii bune și decizii rele

Am accordat încredere până la proba contrarie și încă accord

Am avut vise și încă am

Am luptat pentru ceea ce mi-am dorit și încă lupt

Am avut frici și le-am învins

Am avut complexe  și le-am depășit

Am evoluat și încă evoluez

Am trăit propria viață pe bunul plac și încă o fac!

Am o singură viață!

 

Iubesc

Iubesc cerul senin

Iubesc ploaia de toamnă

Iubesc apusul la munte

Iubesc răsăritul la mare

Iubesc culoarea și mirosul ierbii

Iubesc mirosul de cafea proaspăt măcinată

Iubesc trandafirii albi

Iubesc zilele ploioase de vară

Iubesc sunetul de chitară

Iubesc părul creț

Iubesc ochii negri și ochii albastri

Iubesc vântul ce-mi bate prin păr

Iubesc zâmbetele de pe chipul copiilor

Iubesc pătura pufoasă ce îmi ține de cald iarna

Iubesc faptul că de ziua mea mereu ninge

Iubesc să mă trezesc cu mesaje de la el

Iubesc modul cum mă alintă

Iubesc viața în nuanțe colorate

Iubesc oamenii din jurul meu ce merită iubiți!

Plouă

Plouă puternic cu picături mari

Plouă cu vise și speranțe

Plouă cu amintiri colorate

Plouă cu zâmbete de copii  delicate

Plouă cu sărutări umede

Plouă cu îmbrățișări calde

Plouă cu doruri eterne

Plouă cu lacrimi de bucurie

Plouă cu tristeți trăcătoare

Plouă cu iubiri pasagere

Plouă cu chipuri goale

Plouă cu suflete dezbrăcate

Plouă cu inimi încărcate

Plouă cu vieți trecătoare

Plouă cu stele căzătoare

Plouă peste ochii tăi

Plouă peste banca din parc

Plouă peste clipe trecute și viitoare

Plouă peste noi doi

Plouă peste tăcere

Plouă cu dulci revederi

Plouă cu pasiuni carnale

Plouă cu fluturi în stomac

Plouă cu tunete

Plouă cu răceală

Plouă cu păcate

Plouă peste tot și toate

Pic pic pic

Iară plouă!

 

Orașe emancipate

Străzi pustiite

Apartamente abandonate

Ceasuri sparte

Melancolii prezente

Gânduri încețișate

Sentimente complicate

Inimii sfărmate
Iubiri îndepărtate

Trecuturi îndurerate

Speranțe deșarte

Trădări și lașitate

Promisiuni încălcate

Trupuri prădate

Principii încălcate

Dorințe întunecate

Sărutări cauciucate

Chipuri mascate

Lacrimi vărsate

Flori ofilite

Culori uscate

Destine copiate

Toate întâlnite

În orașe emancipate

Fără suflete unicate

Cu roboți colectate.

Iubire de odinioară

Cuvinte scrise  într-un caiet îngălbenit

Undeva, cândva rosteau iubirea lui

Bunica le-a regăsit în podul casei

Așternute în praful amintirilor

Al emoțiilor trecute și petrecute.

Citindu-le imagini îi vin în minte

Derulate ca într-un vechi diapozitiv

O poză zace plină de pete

Lipită de o ultima foaie

Pe spate scris pentru eternitate.

Pentru eternitate prinși în fotografie

Pentru eternitate prima iubire

Lacrimi curg pe obrazul bunei

Așezând caietul în cutie

Sentimente în sertarul inimii

Denumit generic trecut.

Podeaua scârție ușor

Pereții o sufocă

Gândurile ei prind glas

Rostind numele bunicului

Ce sună a muzică de odionoară.

Este prezent prin gânduri

Absent prin trup

Timpul a trecut nemilos

Părul i-a albit

Iubirea i-a răpit

Lacrimile s-au uscat

Dar din inima ei

Niciodată n-a plecat.

Iubire de odinioară

Revino în prezent!