Alergând….

Alergând pe căile misterioase ale destinului
Am întâlnit fericirii efemere
Presărate cu momente de întristare.

Alergând pe panta înclinată a trecutului
Am întâlnit acute simțiri
Dominate de fricii ale necunoscutului.

Alergând pe culoarul visării
Am întâlnit iubiri adolescentine
Îmbinate cu  fiori și fluturi .

Alergând spre trenul dreptății
Am întâlnit mici impotențe
Completate de false principii.

Alergând spre drumul nesăbuit al iubirii
Am întâlnit dorințe trupești
Presărate cu momente de regrete și împlinirii.
 
Alergând spre hotarul dintre tristețe și fericire
Am întâlnit frumușeți lumești
Completate de cele cerești.

Alergând pe potecile  alegerii
Am întâlnit mici neajunsuri
Completate de mari realizării.

melancolie de toamna….

Toamna si-a facut simtita prezenta….si ca de fiecare data…in fiecare inceput de toamna se deschide un nou capitol din viata mea…mereu toamna trebuie sa o iau de la capat….fiecare toamna ma gaseste cu niste stari interioare greu de exprimat in cuvinte….odata cu trecerea anilor realizez ca nu ma pot baza pe nimeni,decat pe propria persoana..tot mai multi oameni dezamagindu-ma pe zi ce trece,facandu-ma sa imi dau seama ca nu ar trebui sa am incredere in absolut nimeni….odata cu fiecare dezamagire se mai rupe o bucatica din inocenta mea,pe care mult as vrea sa o pastrez cu mine….devin mai inumana si mai insensibila pe zi ce trece ,poate uneori exact cu persoanele care nu merita….desi uneori mintea imi zice ceea ce trebuie sa fac corect,inima nu ma lasa si inca mai gresesc,realizez ca ceea ce fac nu e bine pentru mine si totusi o fac…inca mai gresesc….inca mai sper la o schimbare….

sentimente

Mi-e dor de mine insami…mi-e dor să fiu fericita…mi-e dor de zambetul meu sincer de copil…mi-e dor de „Ioana” din trecut……mi-e dor de „Ioana” cea calma,cea senina….cea care credea ca viaţa ei poate fi mai bună….acum ma uit in oglinda si vad…doar un suflet trist,singuratic…o urmă din mine…un suflet ce zambeste fals…o simpla masca…pe care uneori o pierd in fata ta…si lacrimile imi cad intr-un mod incontrolabil…sentimente ce nu le pot controla,intelege si cu atat mai putin le pot explica…ma doare nepasarea,indiferenta celor din jurul meu…si ma doare ca putinele persoane care ma inteleg sunt departe de mine….ma doare simtirea asta acuta…si faptul ca nici macar nu sunt capabila sa astern totul pe o hartie…trairile sunt prea multe…si cuvintele prea putine…teama…singuratate…tristete…confuzie…nesiguranta….durere….