Doar…dor…

Dor de decembrie.
Dor de el.
Dor de îmbrățisări în doi.
Dor de filme vizionate în doi.
Dor de chipul tău.
Dor de zâmbetul tău dimineața.
Dor de un ceai călduț de mere servit în doi.
Dor de nopți geroase în doi.
Dor de săruturi calde la temperaturi scăzute.
Dor de roșeață în obraji.
Dor de spatele tău lipit de al meu.
Dor de mâna ta lipită de a mea.
Dor de râsete de copii în doi.
Dor de cuvinte calde în prag de dimineață
Dor de vizite nocturne de noapte bună.
Dor…doar dor.

 

29016_572037086149624_573613175_n

Monorimă

Vise, iluzii , speranțe
Simplu manifestate
Sincer exprimate
Iubiri pierdute
Printre degete încruțișate
Lacrimi vărsate
Speranțe destrămate
Distanțe constante
Inimii sfărmate
De doruri aflate
Cuvinte marcate de sinceritate
Despărțiri îndurerate
Fantome trecute
Versuri încadrate
În monorime ambalate.

_Breaking Up Couple

Întrebări

Zilele astea mi-am pus întrebări…pe care probabil toți ni le punem la un moment dat în viață…sau care ar fi bine să ni le punem.:

1.Ce te face cu adevărat fericit?

2.În momentul de față te simți cu adevărat fericit sau porți doar o mască în fața sociețății sau chiar în fața propriei persoane?

3. Ce ai schimba pentru a fi fericit cu adevărat?

4.Regreți vreo decizie luată sau ești mândră că fiecare decizie luată te-a făcut persoana minunată ce ești acum?

5. Îți e dor de cineva dar nu ai curajul să îi spui?

6. Te simți înconjurat de persoane nepotrivite ție?

7. Câți prieteni adevărați ai?

8. Crezi că există dragoste adevărată….dacă da….ești sigur că relația actuală te face să te simți împlinit?

9. Spui suficient de des ceea ce gândești persoanelor dragi?

10. Ai curaj să te deschizi  într-o proporție foarte mare față de cineva?

11. Trăiești în prezent sau în trecut?

12. Ești capabil să accepți că o experiență nu tocmai fericită de viață te poate învăța ceva bun pentru viitorul tău?

13. Vezi partea plină a paharului sau cea goală?

14. Ai suficient de multă încredere în tine și în deciziile tale?

15. Te-ai obișnuit să fii mediocru sau vrei să avansezi în fiecare puțin câte puțin?

16. Etichetezi o persoană fără să aștepți să o cunoști cu adevărat?

17. Te gândești mai mult la viitor și uiți să savurezi clipa prezentului?

18. Te simți dezamăgit de oameni?

19. Spui suficient de des un sincer ”iartă-mă” atunci când greșești?

20. Îți accorzi suficient de timp zilnic pentru a te descoperi pe tine insuți??

Questions and Answers signpost

În căutarea perfecțiunii

Căutam perfecțiunea , gonim zi de zi prin viață după ea. Etichetăm oamenii care îi întâlnim ,uneori, fără a ajunge să îi cunoaștem.Ne vedem perfecți, fără defecte, avem doar calități și uităm să ne privim  în oglindă, uităm să ne curățăm spiritul murdar  de atâtea prejudecăți și ipocrizii…dar nu uităm să  curățăm fizic, ne demachem (fetele) sau să ne bărbierim (băieții).Avem grijă de fizic pentru că cu el ne afișăm zi de zi celorlalți, de cele mai multe ori după el suntem apreciați, dar sufletul ne rămâne murdar ascuns într-un colț al camerei și se aproprie vertiginos de moarte. Trist, da….dar adevărat. Ne construim pedestale, ne urcăm pe ele și îi privim pe ceilalți de sus, uitând uneori că nu suntem cu nimic mai buni decât ceilalți.Ne afișăm în public cu cea mai frumoasă mașină/telefon /laptop/orice bun material, dar uităm să ne apreciem și să ne afișăm cu lucrurile bune din viața noastră/fapte/sentimente curate. Avem relații  superficiale doar ca să treacă timpul, să ne afișăm cu ultima ”bucată”/”bombonel” la modă prin cluburi de fițe și uităm să apreciem persoanele care au un suflet nobil, dar care poate fizic nu sunt atât de ”bomboane” ca  primii….suntem superficiali, dar nu recunoaștem asta….deci suntem în plus și ipocriți.Sau dacă ne-am trezit la realitate și încercăm să ne curățăm acum sufletul, am fost cândva așa. …eu, tu, ea, vecina de la etajul trei, colega/colegul de facultate/muncă/cămin. Și dacă nu recunoaștem asta suntem ipocriți.

Purtăm măști de nepăsare și zâmbim ușor, ne ascundem slăbiciunile, vrând să părem perfecți în ochii celorlalți, suntem ca piesele de domino, cădem în acest păcat al minciunii unul câte unul. Și  poate că cineva citind aceste gânduri ale mele o să gândească că mă consider un om mai bun decât ceilalți…nu, în nici un caz și eu comit aceste păcate frecvent, dar de ceva vreme încerc să mă trezesc și să le fac din cei în ce mai puțin. M-am săturat de lumea gri în care trăiesc, mi-e dor de o lume colorată ….vreau să schimb ceva, vreau să devin un om mai bun…am dorința asta, vreau să nu mai judec o carte după copertă….renunț tot mai des la măști, îmi arăt tot mai des slăbiuciunile și îmi accept imperfecțiunile….sper că și tu cel/cea care citește asta faci .  Eu sunt în căutarea imperfecțiunii …tu ce cauți…un măr frumos la suprafață, dar putrezit în interior sau un măr lovit la suprafață,dar cu un gust dulce acrișor și sănătos la interior??? Dacă este ceva în jurul tău ce nu -ți convine..nu ți se potrivește…schimbă asta…schimbarea vine din tine..cu pași mărunți și preciși.

Vă doresc o imperfecțiune plăcută și cu dorința de a -și arăta imprecizia zi de zi !

Cuvinte și versuri

Sentimente sincere scrise pe hârtie

Frumos parfumată și fără pată

Cuvinte atent selecționate

Cu rolul de a exprima acuratețea

Iubirii trecute prin multe

Cerneală roșie frumos aleasă

Ca sângele ce inima pompează

Scrisoarea este apoi frumos împăturită

Și în sertar închisă

Peste ani va fi găsită

De un străin  sau rudă curioasă

Ce va citi mirat cuvintele

Ce i se par compoase și complicate

Pentru că azi iubirea-i sentiment sf

Pe care puțini îl întâlnesc.

Toate astea sunt cuvinte și versuri

Ce exprimă cruda realitate.

Călător

Pășesc firav, dar apăsat

Pe asfalturi uscate

Trec prin prezent continuu

Retrăiesc amintiri trecute

Visez la un viitor dulce

Comit greșeli și aprob păcate

Accept provocări palpitante

Sunt uneori cu capul în nori

 Dar palmele vieții mă trezesc la realitate

Mă îndrăgostesc profund

Câștig , dar  uneori și pierd

Am regrete și le depășesc.

Plâng, dar nu uit să și zâmbesc

Mă lovesc și mă ridic

Pierd trenuri cu persoane dragi

Câștig noi pasageri

Mă prefac că uit trădări

Dar doar le ascund

Îmi pun o mască de nepăsare

Zâmbesc timid și ușor

Îmi exprim  doar opinii personale

Sunt contrazisă și asupru judecată

De oameni cu idei preconcepute.

Peste toate trec și voi trece

Căci călător al vieții mă numesc.

 

 

Printre rânduri

Gânduri confuze

Sentimente contrariate

De comportamente instabile

Cuvinte întortochiate

Cu sensuri aparent abstracte

Ascund mesaje subliniate

Aparențe înșelatoare

Chipuri vesele

Ce ascund suflete triste

Amintiri înviate

De fotografii colorate

În nuanțe compacte.

Iubiri sfârșite

De orgolii pătate.

Minciuni înfrumușetate

De declarații aparte

Adevăruri dureroase

Ascunse  din lașitate.

Sensuri scrise printre rânduri

Și-un adio spus rapid.

Ploaia

Ploaia îmi atinge părul

Ploaia îmi stropește chipul

Ploaia îmi astupă urechile

Ploaia îmi înnundă sufletul

Ploaia îmi udă  desenul

Ploaia îmi scaldă trupul

Ploaia îmi curăță spiritul

Ploaia îmi alungă tristețea

Ploaia îmi descoperă curcubeul

Ploaia îmi arată norii

Ploaia îmi șopțește adio

Ploaia îmi refuză tăcerea.

Imagine

Azi nu (12.02.2008)

Răscolind o veche agentă am găsit niște gânduri scrise de mine, pe vremea când eram o puștoaică de doar 18 ani. (12.02.2008):

Azi nu te mai vreau

Azi nu te mai visez

Azi nu mai plâng

Azi nu te mai sun

Azi nu te mai strig

Azi nu te mai cred

Azi nu te mai caut

Azi nu-ți mai vorbesc

Azi nu -mi mai pasă

Azi nu-ți mai soptesc

Azi nu mai fac nimic.

Azi nu este NU.

gânduri de sfârsit de februarie

În fiecare zi întâlnesc oameni noi sau vechi…şi stau şi îi analizez….şi cu fiecare zi ce trece mă conving tot mai mult ca oamenii din acest secol sunt tot mai răi….oare viaţa îi face aşa?? este instinctul de autoconservare sau aşa este natura lor?Oamenii pe care îi întâlnesc zi de zi poartă cu ei măşti tot mai greu de dat jos….uneori ajungând ca masca lor să se confunde cu adevarata lor personalitate…ceea ce este trist…Poate sunt eu,melancolică ,dar tot mai mult realizez că oamenii sunt tot mai trişti zi de zi…nu mai au încredere nici măcar în cei apropriaţi lor şi îşi deschid tot mai greu sufletul şi asta datorită nepasării celorlaţi din jur,care ştiu să te caute doar cand au nevoie de o favoare…şi parcă totul e un cerc vicios,tu faci asta cuiva,el face asta altcuiva la randul lui şi tot aşa…De ce oare devenim tot mai incapabili să dăruim celor din jur iubire,prietenie,armonie,bună dispoziţie,sprijin moral???Devenim tot mai reci şi mai nepăsători cu cei din jur….lumea se învârte tot mai mult in jurul banilor….ajungem să fim prizonieri într-un birou şi uităm că acasă ne aşteaptă cu nerăbdare familia,scopul principal devenind obţinerea materială….Dar cu spiritul nostru ce facem??Pe el cui îl lasăm?Unde sunt momentele acelea când ne bucurăm de lucruri simple împreună cu cei dragi nouă?…de ce devin tot mai rare?Ne transformăm în stane de piatră insensibili şi unii dintre noi nici măcar nu ne dăm seama!!!!!!

Cu cât cunosc mai mulţi oamenii cu atât iubesc şi apreciez mai mult animalele….sunt mai nobile,mai respectuoase si mult mai pure spiritual decât noi!A-ţi auzit vreodată de o căţea să îşi abandoneze puii?…aşa cum fac unele femei cu proprii copii lăsându-i prin maternitate!…şi totuşi atunci când vrem să jignim femeia aceea o numim „căţea”,fără să ne gândim că de fapt jignim căţeaua care şi apară puii cu preţul vieţii ei…şi exemplele pot continua la nesfârşit…

Concluzia:Învăţaţi să apreciaţi ce aveţi şi bucuraţi-vă de lucrurile simple si adevaratele minuni ale vieţii căci timpul este trecător şi merită să rămâneţi cu amintiri plăcute din viaţa voastră!Acest sfat mi-l adresez inclusiv mie însumi.