Cuvinte scrise-n tren

Am scris în tren ceva…:

Mi-am închis inima în urma ta, iar cheia am aruncat-o…undeva departe…poate pe un vârf de munte sau poate chiar în mare…poate printre șoapte aflate în noapte…poate printre amintiri…poate prin tuneluri…poate printre gânduri complicate…poate prin zăpada ce a încetat să mai atingă pământul…poate printre nori…poate prin ceața ce se așterne dimineața când deschid ochii și nu ești lângă mine…poate printre lacrimile ce sunt ascunse de ploaia ce –mi  picură fața..poate printr-un răsărit de soare ce mă găsește singură într-un cadru pustiu…poate printr-un apus văzut de departe….poate printre flori de primăvară…sau poate am aruncat-o în mulțimi….într-un univers paralel  și gol să se risipească-n veacuri…ruginind…”

                                        (3 aprilie 2013)

403140_354773024544117_1416481854_n

Anunțuri

Rime

Un sentiment de iubire

Curmat de unul de dezamăgire

O emoție lumească

Urmată de una trupească

Un singur gând trist

Datorat unui dor de necuprins

O inimă plăpândă

Veșnic durerândă

Cuvinte spuse-n rime

Ce-mi șoptesc drumul spre tine.

 

tumblr_mfpyengpld1s1a6nho1_500

 

Fără titlu

Cuvinte spuse fără rost
Lovesc inimii prinse-n joc
Lacrimi vărsate
Antidoruri exprimate.
Amintiri frumos derulate
Provoacă zâmbete intortocheate
Stări de neliniști și cugetări
Ascunse sub măști de nepăsare
Chipuri crispate
Trupuri sfărâmate
Simple vorbe aruncate
Pot provoca confuzii nexprimate
Toate astea-s concluzii exprimate
În versuri non asbracte.

75805_129105623811339_1435046_n

Cuvinte către el

Te vreau aici lângă mine.Vreau să îți sărut fiecare aluniță, să îți alung fiecare durere, să îți alin inima, să te imprim în sufletul meu, să îți șterg fiecare clipă de tristețe, să îți captez buzele, să mă joc în părul tău, să te privesc fix în ochi, fără să îți vorbesc, să privim cerul împreună, să descoperim forme ciudate din stele, să adormim îmbrățișați, să te privesc cum dormi, să te sărut pe frunte, să te învelesc cu căldura trupului meu, să te strâng cu putere în brațe, să te trezesc cu aroma de cafea proaspătă, să ma privești duios dându-mi încredere că pot trece peste orice.Să mă completezi și să te completez, să-mi spui te iubesc și să îți spun te iubesc, să ne plimbăm prin ploaie în parc, să mă alinți și să te alint.

 

Gânduri așternute pe foaie

Cuvinte îmi vin în minte

întortocheate și fără coerență

Să le aștern acum pe foaie

îmi este foarte greu.

Mă străduiesc să le descifrez

Iluzie, visare, speranță

sunt simple stări

sau sentimente complicate?

În tot acest amalgam

Doar chipul tău se conturează

într-un desen monocromatic

Ești clar și fără de cursur

Nu te  pot șterge

nici nu-mi doresc.

Totul e confuz

într-o ceață deasă

Nici nu mai știu

de ești real

sau o simplă fantasmă?

Te rătăcesc

în ale mele gânduri

Te caut

dar nu te găsesc.

Gândurile mă innundă

mă confundă

mă aruncă

Într-un vis cu ochii deschiși

Te -am găsit

Te văd

dar nu te pot atinge

Îți vorbesc

dar nu-mi răspunzi

Tu doar taci

și mă privești duios.

Mâine

Mâine ochii tăi

îmi vor întâlni privirea.

Mâine buzele noastre

se vor întâlni într-o caldă sărutare.

Mâine mâinile noastre

se vor uni într-un întreg.

Mâine zâmbetele noastre

vor forma o mare de bucurie.

Mâine chipurile noastre

se vor întâlni într-un tablou.

Mâine inimile noastre

vor bate la unison.

Mâine trupurile noastre

vor forma un înger în zăpadă.

Mâine speranțele noastre

se vor transforma în realități.

Mâine cuvintele noastre

vor avea sens unic.

Mâine sufletele noastre

vor fi pereche.

Mâine viețile noastre

vor fi o viață în doi.

Mâine trenurile vieții noastre

vor opri în aceeași gară.

Mâine lacrimile noastre

vor însemna fericire eternă.

Mâine povestea mea

va deveni a noastră.

Cuvinte (2)

Acum ceva timp am scris o postare despre cuvinte , în care îmi exprimam opinia despre rolu și impactul cuvintelor în viața noastră și a celor care ne înconjoară.

Ca o completare la acel post, ce l-am scris într-o notă  mai mult  sau mai puțin negativistă , m-am gândit la această ”continuare”:

Spuneam atunci că sper ca timpul să ne învețe și să mă învețe puterea cuvintelor. De atunci, au trecut câteva luni, în care am realizat cât de mult au contat pentru mine cuvintele ce mi-au fost rostite de-a lungul timpului. Am avut momente bune, dar și rele ca orice om. În ambele momente au existat persoane ale căror cuvinte să mă influențeze și să mă facă să îmi schimb comportamentul uneori în bine , alteori în rău. O  să spuneți că sunt o persoană influențabilă, dar oare câți din voi nu au acționat mânați de spusele auzite de ceilalți?? Câți dintre voi nu s-au simțit jigniți de auzirea anumitor expresii mai mult sau mai putin civilizate rostite de diverse persoane și nu au reacționat impulsiv, răspunzând cu acceași monedă??Sau alt exemplu câți din voi nu s-au simțit apreciați auzind cuvinte de laudă la adresa lor și au mulțumit persoanelor care l-au adresat??? Acționăm și ne lăsăm influențați de puterea cuvintelor fără să ne dăm seama uneori…..Cu toții avem momente în care cuvintele sunt singura forma de a ne exprima diverse sentimente pentru diferite persoane: pentru prieteni / iubiți/rude/cunoștințe aflate la distanță.

Cuvintele sunt arma noastră, cu care atingem oamenii. Și această armă ne poate uni sau depărta de anumite persoane, mult mai mult decât credem. Cuvintele calde, drăgăstoase,sincere ne aproprie și ne fac să dăruim/ să investim sentimente curate . Cuvintele reci, seci, jignitoare ne distanțează și ne fac să privim persoana cu dezgust, cu indiferență.

Experiențele de viață m-au învățat că folosirea cuvintelor cu tact , bun simț, chiar dacă ne spunem o părere care nu este întotdeauna bună ne poate ajuta  să ne spunem punctul de vedere, fără a-l face pe celălalt să se simtă încolțit. Astfel riscul de a intra într-un conflict și de a răni pe ceilalți este diminuat.

Uneori între două persoane care au atâtea să își spună se așterne o tăcere…și asta doar din cauză că nu știm să exprimăm în cuvinte ce avem de zis , fără a fi înțeleși greșit. Tăcerea asta ne poate face să ne imaginăm mii și mii de scenarii, mai mult sau mai puțin adevărate. Concluzia este că lipsa cuvintelor are și ea un efect asupra noastră. Pentru a nu exista momente de tăcere este mai bine să învățăm să comunicăm dorințele, speranțele, lipsurile, neputințele,  trăirile noastre, adică stările noastre suflețești. Unii din voi probabil consideră că a-ți exprima sincer și deschis sentimentele  ne dă o notă de  fragilitate  și probabil suntem  mai ușor de manevrat de către ceilalți. Acest lucru nu este adevărat cu condiția să ne expunem  gândurile, dar nu să ne  lăsăm ”călcat în picioare”, tradați cu derâdere. Consider că a ne  ascunde gândurile ne face mai fragili, pentru că la un moment dat acestea vor exploda arătându-te  niște persoane mult mai slabe .

A fi capabil să îți  exprimi în cuvinte vulnerabiltățile și să fii conștient de ele te face un om puternic!