calmitate…

In sfarsit simt ca incep sa am parte de linistea mult dorita,de calm si de singuratate…sper ca aceasta perioada de liniste,meditatie  sa ma ajute sa imi restabilesc echilibru interior pe care l-am pierdut de ceva timp…sa invat sa ma pretuiesc mai mult si sa pot zambi cu tot sufletul,un zambet sincer si curat,…si mai sper sa pot uita toate amintirile urate,sa iert persoane care mi-au facut mult rau(sa le iert cu adevarat…nu numai vorbe)….sper sa devin un om mai bun,mai calm,mai bland si mai fericit….

„A-ti impodobi purtarea cu blandetea fata de oameni e mult, fiindca aici se vede cine poate uni iubire de frumos cu iubire de om.”(Epictet din Hierapolis)

Anunțuri

singuratate…

Mi-as dori sa pot evada…sa pot petrece momente de singuratate pentru a ma gandi doar la mine,a fi libera,nu cum sunt in acest moment,intr-o „inchisoare”…o inchisoare  in care aparentele zic ca pot face ceea ce vreau,dar cand mai e doar un pas ceva ma intoarce din drum si nu ma lasa sa ies din labirintul asta atat de incurcat.Un labirint ce simt ca ma strange cu fiecare zi ce trece mai mult si nu ma lasa sa „respir”…Mi-as dori sa pot privi inainte  fara „sa trag cu ochiul” in spatele meu….Mi-as dori sa pot zambi din toata inima,un zambet sincer si curat de copil…dar tot ce mi-a ramas e o privire trista,ratacita…un chip ce nu il recunosc in oglinda…ganduri ce ma macina zi de zi….

Fiecare zi e ca o lupta cu propriul eu…

melancolie de toamna….

Toamna si-a facut simtita prezenta….si ca de fiecare data…in fiecare inceput de toamna se deschide un nou capitol din viata mea…mereu toamna trebuie sa o iau de la capat….fiecare toamna ma gaseste cu niste stari interioare greu de exprimat in cuvinte….odata cu trecerea anilor realizez ca nu ma pot baza pe nimeni,decat pe propria persoana..tot mai multi oameni dezamagindu-ma pe zi ce trece,facandu-ma sa imi dau seama ca nu ar trebui sa am incredere in absolut nimeni….odata cu fiecare dezamagire se mai rupe o bucatica din inocenta mea,pe care mult as vrea sa o pastrez cu mine….devin mai inumana si mai insensibila pe zi ce trece ,poate uneori exact cu persoanele care nu merita….desi uneori mintea imi zice ceea ce trebuie sa fac corect,inima nu ma lasa si inca mai gresesc,realizez ca ceea ce fac nu e bine pentru mine si totusi o fac…inca mai gresesc….inca mai sper la o schimbare….