Cuvinte scrise-n tren

Am scris în tren ceva…:

Mi-am închis inima în urma ta, iar cheia am aruncat-o…undeva departe…poate pe un vârf de munte sau poate chiar în mare…poate printre șoapte aflate în noapte…poate printre amintiri…poate prin tuneluri…poate printre gânduri complicate…poate prin zăpada ce a încetat să mai atingă pământul…poate printre nori…poate prin ceața ce se așterne dimineața când deschid ochii și nu ești lângă mine…poate printre lacrimile ce sunt ascunse de ploaia ce –mi  picură fața..poate printr-un răsărit de soare ce mă găsește singură într-un cadru pustiu…poate printr-un apus văzut de departe….poate printre flori de primăvară…sau poate am aruncat-o în mulțimi….într-un univers paralel  și gol să se risipească-n veacuri…ruginind…”

                                        (3 aprilie 2013)

403140_354773024544117_1416481854_n

23 de lucruri care îmi fac viața mai frumoasă

M-am gândit să fac un top al primelor 23 de lucruri/obiceiuri care îmi fac viața mai frumoasă(nu sunt puse într-un clasament al preferințelor, fiecare din acestea însemnând ceva deosebit pentru mine…ordinea este aleatorie ):
1.Să ascult muzică cu căștile în urechi….preferabil lentă…intrumental de pian, vioară și chitară acustică.
2.Să citesc o carte bună…care să mă captiveze și să nu mă lase să o las din mâinile mele până nu o termin de citit complet.
3.Să savurez o ciocolată caldă împreună cu persoanele dragi mie.
4.Să mă uit la filme și să mănânc popcorn împreună cu zăpăcitul meu. 😀
5.Să fac o baie caldă și să mă cuibăresc în patura mea moale și pufoasă…și să port șosete vii colorate.
6.Să mă trezească dimineața un pupic dulce pe frunte din partea lui.
7.Să mă uit la filmulețe amuzante din vacanțele petrecute cu prietenii la mare(îmi reamintesc fiecare moment cu zâmbetul pe buze)
8.Să primesc mesaje de bună dimineața și de noapte bună atunci când el nu este lângă mine.
9.Să mă plimb prin ploaie vara.
10.Să admir fulgii de zăpadă de la geamul casei mele până mă încumet să ies afară ;)).
11.Să fac îngerași în zăpadă.
12.Să mă bat cu perne prin casă în pijamale cu verișoara mea.
13.Să mă uit la filme romantice.
14.Să mă uit la desene animate(îmi amintesc astfel cu drag de copilărie).
15.Să merg la pizza cu Lenuța( apropo de asta când mai mergem la pizza ;;)?)
16.Să scriu poezii și povești de dragoste ce îmi trec prin minte.
17. Să privesc răsăritul soarelui la munte și la mare.
18. Să scriu pe blog.
19. Să dansez prin casă în timp ce dau cu aspiratorul.( I want to be free \m/ )
20. Să ascult în fiecare an de ziua mea melodiile Vama Veche-18 ani și Voltaj-20.
21. Să îmbrățișez persoanele dragi atunci când le văd triste și să le smulg un zâmbet din suflet.
22. Fluturii din stomac simtiți la fiecare sărutare.
23. Să spun persoanele dragi mie ” te iubesc” și să mi se spună ”te iubesc”.
Mike-Sanchez-The-simple-things-in-life...-The-most-beautiful!!!!_PhUGAA

Din punctul meu de vedere acestea lucrurile/obiceiurile/emoțiile care mă fac fericită…lucrurile simple contează cu adevărat!!

Despre minciuni, răutăți și oameni în general

De ceva vreme, am în minte idei pentru a posta ceva pe tema asta, dar nu am avut timp să-mi aștern gândurile concretizate aici.

Despre minciuni….da minciunile acelea gogonate pe care le auzim tot mai des de la cunoscuții noștri, ce au pretenția să se numească prieteni(unii din ei), dar acelea pe care și noi le rostim la rândul nostru. De ce le folosim??La ce ne ajută??Pe unii îi ajută să manipuleze oamenii din jurul, să facă rău din invidie sau pur și simplu din lipsă de ocupație (malițioșii)…pe alții să fugă de adevăr….Aud minciuni tot mai des, atât de des încât mă întreb cât la sută din ce aud este adevărat….cred că undeva la 5 la sută…și accept asta, adică cu toții mințim…dar totuși anumite persoane depășesc limita….este rezonabil să folosești mici minciunele în anumite situații….dar să-ți construiești o viață bazată pe minciuni, să minți pe fașă cu nerușinare nu suport…când aud asemenea minciuni simt că-mi este insultată inteligența…și asta nu tolerez. Și încep să mă retrag ușor ușor de astfel de persoane….Mă surprinde la ei întrebarea ”dar ce ai pățit de nu ai dat nici un semn de viață??”. Răspunsul este de obicei ”nimic, doar am avut lucruri mai importante de făcut”…și aici apare drăcușorul din mine care dansează…expresia lor facială este de neuitat, ”poker face”…și mă abțin cu greu să râd. După un moment ca ăsta….scap de persoana respectivă fără să depun un efort prea mare…captează în sfârșit mesajul și dispare , spre bucuria mea. Și da sunt privită ca o persoană răutăcioasă, dar nu-mi pasă. Mă simt bine cu mine însumi și îmi zic în gând ”cui îi pasă?”.

Despre răutățile fără sens….constat cu stupoare de ceva ani (cam mulți) că oameni simt satisfacție făcând rău celorlalți din jur din motive care de care mai stupide….de exemplu, dacă o persoană este diferită de ceilalți, iese din tipare…este privită de cele mai multe orica fiind o persoană ciudată și aspru criticată.Din ce motiv??Pur și simplu că gândește și se exprimă diferit față de ”normalitate”…adică marea majoritatea oamenilor….dar ce este normalul?…poate fi definit??sau nu??După umila mea părere, normalul este ceea ce consider eu normal, nu întreaga societate, normalul este gândul meu sincer și principiile mele dobândite de-a cursul experiențelor de viață…nu consider că trebuie să mă conformez tiparelor….Oamenii au tendința de a numi ciudat, ceea ce este diferit, îi sperie….pur și simplu necunoscutul.Și de la acest lucru apar răutățile…asta este rădăcina lor.Suntem superficiali și știm asta, dar nu recunoaștem toți…judecăm o carte după copertă, răbdare să o citim avem puțini dintre ei….de ascultat și mai puțini dintre ei. Apreciez enorm persoanele care știu să asculte cu adevărat alte persoane….care nu se consideră centrul universului. Toți suntem egali…sau așa ar trebui să fim priviți….dar nu…nu acceptăm asta…ne considerăm superiori….criticăm…uităm că și noi am comis aceleași greșeli, în loc de un sfat o vorbă bună…suntem violenți verbal și judecăm aspru de parcă noi nu am fi greșit niciodată. Și da și eu am tendința de a judeca uneori oamenii după copertă…și îmi vine să îmi dau două palme când realizez cât de mult greșesc…încerc să schimb asta la mine enorm de mult, uneori reușesc, alteori nu.Și când o dau în bară port lupte interne cu mine….Trecând peste asta…mi-aș dori să conștientizăm tot mai mulți din noi că greșim fiind răutăcioși unii cu alții și că nu asta e calea cea bună. Aș vrea să văd o lume mai bună…încă sper la asta…încă nu mi-am pierdut de tot părticica de suflet de copil(și nici nu-mi doresc acest lucru) care speră la o viață în culori pastelate…nu tonuri de gri.

Și de fiecare dată când întâlnesc/ajung să cunosc persoane blânde, pure, bune la suflet/calde speranța mea crește. Deci da e posibil să schimbăm lumea….fiecare cu puțin…cumulat o putem schimba mult în bine…Sufletul meu zâmbește , chipul meu luminează la întâlnirea oamenilor cu un suflet nobil și mă face să mi-i doresc în viața mea mult timp de acum încolo, dacă ar fi posibil pentru totdeauna….Și pentru asta le mulțumesc și le transmit toate gândurile mele bune zi de zi.Vă mulțumesc că existați și că mă faceți să devin un om tot mai bun…să îmi curăț sufletul pătat de păcate puțin câte puțin în fiecare zi.  Cât despre restul….le doresc….numai de bine și sper să se trezească cândva!

Fiecare e liber să aleagă calea între bine și rău…între rai și iad.

P.s.-Drumul spre iad pe pavad uneori cu ”bune” intenții!

…și scuze pentru eventualele greșeli gramaticale(este 2:30 dimineața)heaven-and-hell

Fericirea

Fericirea un cuvânt ușor de zis, toți râvnim la ea, dar puțini reușim să o și obținem.Când spunem fericire la ce oare ne gândim??Unii se gândesc la mașini de lux și femei ”dotate”, alții vor să aibă prieteni adevărați, dragoste, înțelegere, sănătate…Fiecare persoană are un răspuns diferit la această întrebare. Eu sunt de părere că fericirea este un concept mult mai amplu și mai greu de atins, decât pare. Majoritatea persoanelor au parte de o fericire înșelătoare, se declară fericiți, dar la interior sunt total invers, triști, deprimați. Niciodată nu vom știi ce se ascunde dincolo de mască decât dacă dovedim persoanei respective încrederea noastră , îi suntem alături în momente dificile și îi câștigăm dragostea și respectul, doar în acel caz persoana respectivă va da măștile jos. Avem toți măști pentru a ne proteja, pentru a ne apăra punctele slabe în fața persoanelor ce nu ne sunt demne de încredere. Uneori după ce o persoană ne câștigă încrederea ne dezamăgește profund și astfel ne îndepărtăm treptat și de ceilalți oameni, făcând o imensă greșeală, catalogând toate persoanele la fel. Dezamăgiți cu masca tot mai des folosită sau măștile mai bine zis, ne deschidem tot mai greu față de oameni, devenim tot mai singuri. Și toate astea se întâmplă până întâlnim aceea persoană care să ne facă să ne deschidem și care trebuie să-i oferim aceea șansă…dar uneori greșim…ne ferim exact de cine nu este cazul….greșim și învățăm după o astfel de greșeală că până la urmă a-ți arăta propriul eu nu te face mai slab, ci mai puternic. Viața și timpul ne învață mereu că masca trebuie scoasă….propriul eu cu calități și defecte trebuie arătat lumii așa cum este el. Pe mine asta mă duce cu gândul la adevărata fericire, a te  accepta pe tine însuți cu defecte și calități și să ne arăți celorlalți. Dincolo de masca ea este un om excepțional ce a trăit, a greșit, a învățat și învață că în viață niciodată nu știi suficient de mult cât ar trebui, mereu trebuie să înveți. Viața este ca un labirint misterios cu multe ulcușuri și coborâșuri, capcane , dar în care se gășește un apartament numit FERICIRE, unde noi vrem să ajungem….pentru fiecare apartamentul arată diferit este ”echipat” după dorințele , visele, speranțele noastre. Pentru a găsi apartamentul trebuie să învățăm să ne bazăm fericirea pe noi însune, dacă realizăm asta, suntem pe drumul cel bun….oameni vin și pleacă din viața noastră….e ca și cum viața este un copac….iar noi suntem mai multe frunze pe o cracă…suntem vecini…dar unele frunze mai cad  ajungând la pământ…noi , fiind vecini de cracă trebuie să trăim fără frunzele căzute, să știm că universul le-a adus lângă noi cu un scop precis, de a ne ajuta să evoluăm, să devenim frunze mai tari , dar care nu rămân mereu lângă noi. Iar noi trebuie să ne obișnuim cu asta, să acceptăm asta…Primul pas spre fericire este acceptarea acestui lucru…dacă facem acest pas….calea spre apartament va deveni mai ușoară, iar cheia ne va apărea când ne vom aștepta mai puțin.

Tu cât de departe crezi că ești de apartament???Sau locuiești deja în el???

În căutarea perfecțiunii

Căutam perfecțiunea , gonim zi de zi prin viață după ea. Etichetăm oamenii care îi întâlnim ,uneori, fără a ajunge să îi cunoaștem.Ne vedem perfecți, fără defecte, avem doar calități și uităm să ne privim  în oglindă, uităm să ne curățăm spiritul murdar  de atâtea prejudecăți și ipocrizii…dar nu uităm să  curățăm fizic, ne demachem (fetele) sau să ne bărbierim (băieții).Avem grijă de fizic pentru că cu el ne afișăm zi de zi celorlalți, de cele mai multe ori după el suntem apreciați, dar sufletul ne rămâne murdar ascuns într-un colț al camerei și se aproprie vertiginos de moarte. Trist, da….dar adevărat. Ne construim pedestale, ne urcăm pe ele și îi privim pe ceilalți de sus, uitând uneori că nu suntem cu nimic mai buni decât ceilalți.Ne afișăm în public cu cea mai frumoasă mașină/telefon /laptop/orice bun material, dar uităm să ne apreciem și să ne afișăm cu lucrurile bune din viața noastră/fapte/sentimente curate. Avem relații  superficiale doar ca să treacă timpul, să ne afișăm cu ultima ”bucată”/”bombonel” la modă prin cluburi de fițe și uităm să apreciem persoanele care au un suflet nobil, dar care poate fizic nu sunt atât de ”bomboane” ca  primii….suntem superficiali, dar nu recunoaștem asta….deci suntem în plus și ipocriți.Sau dacă ne-am trezit la realitate și încercăm să ne curățăm acum sufletul, am fost cândva așa. …eu, tu, ea, vecina de la etajul trei, colega/colegul de facultate/muncă/cămin. Și dacă nu recunoaștem asta suntem ipocriți.

Purtăm măști de nepăsare și zâmbim ușor, ne ascundem slăbiciunile, vrând să părem perfecți în ochii celorlalți, suntem ca piesele de domino, cădem în acest păcat al minciunii unul câte unul. Și  poate că cineva citind aceste gânduri ale mele o să gândească că mă consider un om mai bun decât ceilalți…nu, în nici un caz și eu comit aceste păcate frecvent, dar de ceva vreme încerc să mă trezesc și să le fac din cei în ce mai puțin. M-am săturat de lumea gri în care trăiesc, mi-e dor de o lume colorată ….vreau să schimb ceva, vreau să devin un om mai bun…am dorința asta, vreau să nu mai judec o carte după copertă….renunț tot mai des la măști, îmi arăt tot mai des slăbiuciunile și îmi accept imperfecțiunile….sper că și tu cel/cea care citește asta faci .  Eu sunt în căutarea imperfecțiunii …tu ce cauți…un măr frumos la suprafață, dar putrezit în interior sau un măr lovit la suprafață,dar cu un gust dulce acrișor și sănătos la interior??? Dacă este ceva în jurul tău ce nu -ți convine..nu ți se potrivește…schimbă asta…schimbarea vine din tine..cu pași mărunți și preciși.

Vă doresc o imperfecțiune plăcută și cu dorința de a -și arăta imprecizia zi de zi !

Oameni mascați

Purtăm măști de nepăsare 

Zâmbim ușor cu constatare

Ne mințim cu nerușinare

Când de fapt sufletul ne este distrus

Ne ascundem într-o labirint tăios

Plin de neîncredere și trădare

Distrugem speranțe și vise uluitoare

Zâmbim când sufletul ne plânge

Așteptăm timizi o schimbare

Dar tot ce primim e stagnare

Uităm să luptăm pentru noi

Fricile ne sunt distrugătoare

Acțiunile  și vorbele ne sunt fatale

Spiritul uman tot mai des ne moare.

La o nouă viață visăm

Dar pentru ea uităm

Cu perseverență să luptăm

Să fim darnici,calzi și  altruiști

 Unii cu alții trebuie să învățăm

De simplitate trebuie să ne bucurăm

Și să încetăm să ne mai complicăm!

Cuvinte către el

Te vreau aici lângă mine.Vreau să îți sărut fiecare aluniță, să îți alung fiecare durere, să îți alin inima, să te imprim în sufletul meu, să îți șterg fiecare clipă de tristețe, să îți captez buzele, să mă joc în părul tău, să te privesc fix în ochi, fără să îți vorbesc, să privim cerul împreună, să descoperim forme ciudate din stele, să adormim îmbrățișați, să te privesc cum dormi, să te sărut pe frunte, să te învelesc cu căldura trupului meu, să te strâng cu putere în brațe, să te trezesc cu aroma de cafea proaspătă, să ma privești duios dându-mi încredere că pot trece peste orice.Să mă completezi și să te completez, să-mi spui te iubesc și să îți spun te iubesc, să ne plimbăm prin ploaie în parc, să mă alinți și să te alint.

 

Am o singură viață!

Am iubit și am iertat

Am greșit și am suferit

Am învățat și am uitat

Am învățat și  continui să învăț

Am râs și am plâns

Am vorbit mult și am tăcut

Am reproșat și am criticat

Am recunoscut greșelile și mi le-am reparat

Am spuse vorbe gândite pe moment și am regretat

Am avut  emoții covârșitoare și le-am depășit

Am fugit și m-am întors înapoi după

Am jignit și mi-am cerut scuze

Am ascultat și am dat sfaturi

Am fost ascultată și am primit sfaturi

Am spus ”te iubesc” și  am simțit

Am urât și am tratat cu indiferență

Am sărutat și am fost sărutată

Am făcut primul pas și nu mi-a părut rău

Am luat decizii bune și decizii rele

Am accordat încredere până la proba contrarie și încă accord

Am avut vise și încă am

Am luptat pentru ceea ce mi-am dorit și încă lupt

Am avut frici și le-am învins

Am avut complexe  și le-am depășit

Am evoluat și încă evoluez

Am trăit propria viață pe bunul plac și încă o fac!

Am o singură viață!

 

Dacă blogul meu ar fi o persoană(leapșa)

O idee după:

http://curlylittlewords.wordpress.com/2012/09/17/daca-blogul-meu-ar-fi-o-persoana/

Dacă blogul meu ar fi o persoană….:

ar fi o fată mininonă cu chip angelic, păr buclat căzut pe umeri, păr roșcovan ca frunzele de toamnă, ochi verzi , piele albiciosă, cu pistrui în obraji și alunițe pe spate.

ar fi o fire timidă , dar totuși vorbăreață.

ar fi un suflet cald, sincer, vulnerabil , dar totuși destul de puternic pentru a face față tuturor greutăților.

ar fi o fată care a vărsat multe lacrimi, dar care a găsit mereu  puterea să zâmbească

ar greși  și ar învăța din greșeli.

ar fi o fire romantică, ce crede și speră găsirea unei mari iubiri.

ar iubi marea și plimbările în doi.

ar purta rochii împreună cu sandale romane.

ar iubi diminețele cu cafea proaspătă , o carte și muzică lentă în surdină.

ar scrie poezii, muze fiindu-i natura, întâmplările din viața sa și a celor din jur.

ar fi atentă la detalii pentru că ar considera că ele fac diferența.

ar crede că fiecare om este liber să acționeze după bunul plac(atâta timp când nu ar încălca libertatea celor din jur), fiecare având principii și scopuri în viață diferite.

ar fi o fată ce ascultă cu inima.

ar fi o fată ce a renunțat la măști, arătându-și adevăratul chip.

ar fi o fată autentică, sensibilă, sinceră(uneori sinceritatea ei fiind catalogată drept răutate), ar fi devotată prietenilor adevărați.

ar accorda încredere celor din jur atâta timp cât ei dovedesc că merită acest lucru( și până la proba contrarie).

ar detesta minciuna, ipocrizia, răutatea  și falsitatea.