Fantoma enigmatică

Aruncată în prăpastia uitării

A îndoielilor și a păcatelor

Chinuită de drumul urcării

Găsește puterea speranțelor

Se ridică pe treptele covărșitoare

Suspină și ascultă tăcerea

Din ochii lui negri adânci

Cuvintele nu sunt folosite

Microexpresiile sunt suficiente

El brațul i-l dă spre evadare

Ea îl apucă cu mirare

Amândoi plutesc in derivă

Spre o țărm îndepărtat

Nesiguranța –i înconjoară

Dar împreună dorm liniștiți

Soarele puternic de dimineață

Le trezește trupul adormit

Le dă siguranța zilei de azi

Azi e acum sau a fost ieri

Se întreabă cei doi curioși

Răspunsul neștiindu-l nicicum

Barca visurilor îi aduce la mal

Un ceas se aude ticăind

A cafea proaspătă  miroase

Ea se ridică din cearceaful pufos

Iar între vis și realitate se află

El e aici prezent continuu

O fantomă enigmatică

Ce niciodată nu o lasă!

Anunțuri

Călător

Pășesc firav, dar apăsat

Pe asfalturi uscate

Trec prin prezent continuu

Retrăiesc amintiri trecute

Visez la un viitor dulce

Comit greșeli și aprob păcate

Accept provocări palpitante

Sunt uneori cu capul în nori

 Dar palmele vieții mă trezesc la realitate

Mă îndrăgostesc profund

Câștig , dar  uneori și pierd

Am regrete și le depășesc.

Plâng, dar nu uit să și zâmbesc

Mă lovesc și mă ridic

Pierd trenuri cu persoane dragi

Câștig noi pasageri

Mă prefac că uit trădări

Dar doar le ascund

Îmi pun o mască de nepăsare

Zâmbesc timid și ușor

Îmi exprim  doar opinii personale

Sunt contrazisă și asupru judecată

De oameni cu idei preconcepute.

Peste toate trec și voi trece

Căci călător al vieții mă numesc.

 

 

Iubire de odinioară

Cuvinte scrise  într-un caiet îngălbenit

Undeva, cândva rosteau iubirea lui

Bunica le-a regăsit în podul casei

Așternute în praful amintirilor

Al emoțiilor trecute și petrecute.

Citindu-le imagini îi vin în minte

Derulate ca într-un vechi diapozitiv

O poză zace plină de pete

Lipită de o ultima foaie

Pe spate scris pentru eternitate.

Pentru eternitate prinși în fotografie

Pentru eternitate prima iubire

Lacrimi curg pe obrazul bunei

Așezând caietul în cutie

Sentimente în sertarul inimii

Denumit generic trecut.

Podeaua scârție ușor

Pereții o sufocă

Gândurile ei prind glas

Rostind numele bunicului

Ce sună a muzică de odionoară.

Este prezent prin gânduri

Absent prin trup

Timpul a trecut nemilos

Părul i-a albit

Iubirea i-a răpit

Lacrimile s-au uscat

Dar din inima ei

Niciodată n-a plecat.

Iubire de odinioară

Revino în prezent!