Mii

Mii de zâmbete dăruite

Mii de îmbrățisări acaparate

Mii  de fluturi în stomac

Mii de gropițe în obraji

Mii de schimbrui ale privirii

Mii de senzații dezlănțuite

Mii de trupuri contopite

Mii de povești de iubire

Mii de stropuri de ploaie

Mii de fotografii alb negru

Mii de conflicte neaplanate

Mii de apusuri la mare

Mii de răsărituri la munte

Mii de ceasuri bătând

Mii de cuvinte nedeslușite

Mii de stele strălucind

Mii de realități paralele

Mii de oameni rătăciți

Mii de vise spulberate

Mii de cutii neatinse

Mii de flori oficilite

Mii de culori combinate

Mii de fluturi zburând

Mii de suflete colorate

Mii de inimi bătând

Mii de momente în viață

Mii de metafore folosite.

Mii de…….?

Anunțuri

Cu tine

Zâmbetul tău jucăuș

Mi-a readus zâmbetul pe buze

Privirea ta sinceră

Mi-a capturat ochii

 Gustul buzelor tale moi

Mi-au bucurat ale mele buze

Atingerea palmelor tale

Mi-au  cucerit inima

Cuvintele tale calde

Mi-au devenit cântec

Promisiunile tale de ieri

Mi-au devenit speranțele de astăzi

Clipele frumoase cu tine

Mi-au devenit amintiri creionate.

Lume

Într-o lume plină de mizerii

Eu îmi mențin sufletul curat

Într-o lume de suflete putrezite

Sufletul meu este încă viu

Într-o lume cu adevăruri paralele

Eu spun adevăruri tranșante

Într-o lume de spirite adormite

Eu îmi mențin spitirul treaz

Într-o lume cu iubiri egoiste

Eu caut o iubire altroistă

Într-o lume cu întrebări complicate

Eu caut răspunsuri simple

Într-o lume de chipuri mascate

Eu caut chipuri descoperite

Într-o lume plină de răufăcători

Eu cred că există și eroi.

Într-o lume de singurătate

Există întotdeauna un ”noi doi”.

Cuvinte (2)

Acum ceva timp am scris o postare despre cuvinte , în care îmi exprimam opinia despre rolu și impactul cuvintelor în viața noastră și a celor care ne înconjoară.

Ca o completare la acel post, ce l-am scris într-o notă  mai mult  sau mai puțin negativistă , m-am gândit la această ”continuare”:

Spuneam atunci că sper ca timpul să ne învețe și să mă învețe puterea cuvintelor. De atunci, au trecut câteva luni, în care am realizat cât de mult au contat pentru mine cuvintele ce mi-au fost rostite de-a lungul timpului. Am avut momente bune, dar și rele ca orice om. În ambele momente au existat persoane ale căror cuvinte să mă influențeze și să mă facă să îmi schimb comportamentul uneori în bine , alteori în rău. O  să spuneți că sunt o persoană influențabilă, dar oare câți din voi nu au acționat mânați de spusele auzite de ceilalți?? Câți dintre voi nu s-au simțit jigniți de auzirea anumitor expresii mai mult sau mai putin civilizate rostite de diverse persoane și nu au reacționat impulsiv, răspunzând cu acceași monedă??Sau alt exemplu câți din voi nu s-au simțit apreciați auzind cuvinte de laudă la adresa lor și au mulțumit persoanelor care l-au adresat??? Acționăm și ne lăsăm influențați de puterea cuvintelor fără să ne dăm seama uneori…..Cu toții avem momente în care cuvintele sunt singura forma de a ne exprima diverse sentimente pentru diferite persoane: pentru prieteni / iubiți/rude/cunoștințe aflate la distanță.

Cuvintele sunt arma noastră, cu care atingem oamenii. Și această armă ne poate uni sau depărta de anumite persoane, mult mai mult decât credem. Cuvintele calde, drăgăstoase,sincere ne aproprie și ne fac să dăruim/ să investim sentimente curate . Cuvintele reci, seci, jignitoare ne distanțează și ne fac să privim persoana cu dezgust, cu indiferență.

Experiențele de viață m-au învățat că folosirea cuvintelor cu tact , bun simț, chiar dacă ne spunem o părere care nu este întotdeauna bună ne poate ajuta  să ne spunem punctul de vedere, fără a-l face pe celălalt să se simtă încolțit. Astfel riscul de a intra într-un conflict și de a răni pe ceilalți este diminuat.

Uneori între două persoane care au atâtea să își spună se așterne o tăcere…și asta doar din cauză că nu știm să exprimăm în cuvinte ce avem de zis , fără a fi înțeleși greșit. Tăcerea asta ne poate face să ne imaginăm mii și mii de scenarii, mai mult sau mai puțin adevărate. Concluzia este că lipsa cuvintelor are și ea un efect asupra noastră. Pentru a nu exista momente de tăcere este mai bine să învățăm să comunicăm dorințele, speranțele, lipsurile, neputințele,  trăirile noastre, adică stările noastre suflețești. Unii din voi probabil consideră că a-ți exprima sincer și deschis sentimentele  ne dă o notă de  fragilitate  și probabil suntem  mai ușor de manevrat de către ceilalți. Acest lucru nu este adevărat cu condiția să ne expunem  gândurile, dar nu să ne  lăsăm ”călcat în picioare”, tradați cu derâdere. Consider că a ne  ascunde gândurile ne face mai fragili, pentru că la un moment dat acestea vor exploda arătându-te  niște persoane mult mai slabe .

A fi capabil să îți  exprimi în cuvinte vulnerabiltățile și să fii conștient de ele te face un om puternic!

Azi nu (12.02.2008)

Răscolind o veche agentă am găsit niște gânduri scrise de mine, pe vremea când eram o puștoaică de doar 18 ani. (12.02.2008):

Azi nu te mai vreau

Azi nu te mai visez

Azi nu mai plâng

Azi nu te mai sun

Azi nu te mai strig

Azi nu te mai cred

Azi nu te mai caut

Azi nu-ți mai vorbesc

Azi nu -mi mai pasă

Azi nu-ți mai soptesc

Azi nu mai fac nimic.

Azi nu este NU.

Sunt

Sunt un suflet rătăcit

Sunt o stea căzătoare

Sunt un cântec de dor

Sunt o inimă înflăcărată

Sunt o cutie cu vise

Sunt un val mic

Sunt o picătură de ploaie

Sunt un vânt puternic

Sunt o frunză de toamnă

Sunt o zi de septembrie

Sunt un răsărit în vamă

Sunt un trandafir alb

Sunt o dimineață de iarnă

Sunt o poveste de iubire

Sunt un vis pierdut

Sunt un nor îndepărtat

Sunt un sărut de rămas bun

Sunt un strigăt din iubire

Sunt o lacrimă de adio

Sunt o veche amintire

Sunt o voce caldă

Sunt un grăunte de om

Tu cine ești??

Caut

Caut un suflet, ce își păstrează inocența.

Caut un suflet, ce stă pe plaja  pustie cântând la chitară.

Caut un suflet, ce îmi zâmbește.

Caut un suflet,  ce mă ascultă și nu mă judecă.

Caut un suflet, ce îmi oferă încredere.

Cut un suflet ,ce îmi împărtășește mici secrete.

Caut un suflet, ce îmi oferă sinceritate.

Caut un suflet, ce îmi oferă trandețe.

Caut un suflet, ce împărtășește micile sale bucurii.

Caut un suflet, ce se lasă descoperit  fără mască.

Caut un suflet, ce mă face să am fluturi în stomac.

Caut un suflet , ce  mă ține de mână.

Caut un suflet, ce îmi oferă siguranță.

Caut un suflet, ce mă umble de speranță.

Caut un suflet, ce mă face să visez.

Caut un suflet, ce îmi comunică deschis.

Caut un suflet, ce mă face să mă simt importantă.

Caut un suflet, ce îmi luminează diminețele.

Caut un suflet, ce îmi bucură zilele.

Caut un suflet, ce îmi oferă liniște.

Oare este rătăcit???


Versuri fără rime

Versuri fără rime

Îmi vin în minte

Gândindu-mă la tine.

Versuri fără rime

Tastez apăsat

Amintindu-mi surâsul tău.

Versuri fără rime

Scot la iveală

Auzindu-ți vocea caldă.

Versuri fără rime

Reproduc mereu

Dorul revederii.

Versuri fără rime

Comunicând mereu

Emoția clipelor trecute.

Versuri fără rime

Scriu acum

Ascultând vioara.

Versuri fără rime

Curg pe foaia mea

Aratând sentimente confuze.

Versuri fără rime

Degetele-mi  scriu

Exprimând stări.

Versuri fără rime

Scrise fără sens

Arătând tristeți.

Versuri fără rime

Alunecând pe tastatură

Scot din mine speranțe.

Versuri fără rime

Am tot scris aici

Visând la tine.

Despre Ipocrizie

Zilele trecute am purtat o discuție cu o prietenă bună în care îmi povestea despre o anumită dobitoacă făptură ce în față îi zâmbește mârșav călduros, iar când ea întoarce spatele individa ar fi în stare să-i  bage un cuțit în inimă.

enervează amuză acest gen de personalități marcante ce se regăsesc la fiecare colț de stradă. Ipocrizia asta afișată cu atât nonșalanță printr-un zâmbet în față și strambe pe la colțuri. Voi, făpturi ”gingașe” ce mă acuzați de răutățile mele față de domnia voastră, gândiți-vă mai bine de câte ori v-am prins cu mâța-n sac bârfind pe la colțuri. Poate că sunt rea, dar eu măcar sunt sinceră , nu pot fi acuzată de un pupincurist o politețe exagerată ca a vostră.

Înțeleg că aveți atât de mult timp liber ca să vă bagați în viețile lor, sfatul meu :Mișcati-vă dosul corpul și faceți ceva util sau nu vă duce capu și pentru a nu vă plictisi ”e mai frumos ” să folosiți timpul în a linguși și apoi înjunghia pe la spate. Sunt anumite cazuri când neoronul nostru îmbucsit de atâta cultură nu are altceva de făcut decât să se bage în seamă într-un mod absolut penibil cu persoane pe care practic nu le cunoașteți, dar vă dați mari prietenii de la prima vedere. Ipocriților , lăsați- mai ușor cu amabilitățile astea false că vă miros de la kilometri departare, mirosiți a prostie, a minciună și a false modestii. Aerele voastre de superioritate mă lasă rece. Mă scârbește, dar mă și amuză  modul vostru de a răspunde atunci când sunteti prinși pe picior greșit. Aș vrea să  văd cum v-ați descurca pe cont propriu, muncind nu profitând de ceilalți din jurul vostru.

Revenind la prietena mea,  draga mea nu bagă în seamă toate persoanele care se mulțumesc cu resturile lăsate de tine în urmă. Fiecare adună ceea ce merită!

Și un mesaj final pentru ”dragii mei” ipocriți..Sper să vă simțiți cu musca pe căciulă!

Imagine

Alergând….

Alergând pe căile misterioase ale destinului
Am întâlnit fericirii efemere
Presărate cu momente de întristare.

Alergând pe panta înclinată a trecutului
Am întâlnit acute simțiri
Dominate de fricii ale necunoscutului.

Alergând pe culoarul visării
Am întâlnit iubiri adolescentine
Îmbinate cu  fiori și fluturi .

Alergând spre trenul dreptății
Am întâlnit mici impotențe
Completate de false principii.

Alergând spre drumul nesăbuit al iubirii
Am întâlnit dorințe trupești
Presărate cu momente de regrete și împlinirii.
 
Alergând spre hotarul dintre tristețe și fericire
Am întâlnit frumușeți lumești
Completate de cele cerești.

Alergând pe potecile  alegerii
Am întâlnit mici neajunsuri
Completate de mari realizării.