Plouă chinuit.Degetele îmi tremură, mă chinui să țin un pix în mână și o foaie.Vreau să scriu cuvinte să îmi eliberez sufletul încărcat de sentimente clare, dar în același timp confuze.Sunt neclară în exprimare, așez cuvinte, apoi le tai…să duc o frază la sfârșit îmi este greu.Privirea îmi zboară spre picăturile de apă lipite de geamul camerei mele….Îmi vin în minte amintiri…zâmbesc, dar în același timp îți duc dorul.Mi-e dor de chipul tău senin în prag de dimineață, de îmbrățișările tale înainte de culcare, de ochii tăi mari, blânzi căprui, de părul tău aproape cărunt , dar creț și încă pufos, mi-e dor discuțiile noastre nocturne ce țineau cu orele, mi-e dor de bluesurile dansate împreună…mi-e dor de fiecare moment petrecut împreună.Mi-e dor…zâmbesc,dar sunt totuși tristă, nu mai ești aici fizic, dar te simt mereu aproape…zi de zi, noapte de noapte.Ești îngerul ce mereu mă veghează…Lacrimi îmi cad pe obraz, oftez….ascult dulcele cântec ce de tine îmi amintește mereu:
Ești viu în sufletul meu în fiecare zi, ceas de ceas, clipă de clipă!Ai fost cel mai bun prieten pentru mine, tată, sfătuitor, persoana mea de bază în toți anii în care am avut norocul să te am aproape(16 ani doar atât din păcate)
Te iubesc și te voi iubi mereu, tată!
„Nu exista prietenie sau dragoste mai mare ca aceea a unui parinte pentru copilul sau.” – Henry Ward Beecher.
Mă gândesc ce norocoși sunt unele persoane care își au alături părinți , toate persoanele dragi.Unii dintre ei nu știu să aprecieze….alții au învățat să îi aprecieze prea târziu, când persoanele nu mai erau lângă ei. Latura noastră umană prostească, de orgolii nemărginite nu ne lasă uneori să spunem celor pe care îi iubim ceea ce simțim pentru ei.Ar fi mai simplu dacă am renunța la orgolii, la măști de autoapărare, la așa zisa demnitate și să spunem celor care îi iubim ceea ce simțit…nu cred că ne doare gura dacă spunem un simplu ”te iubesc!” la momentul potrivit și cu sinceritate. Ne complicăm existența inutil cu reproșuri, cuvinte urâte adresate, când mult mai simplu ar fi să spunem ”iartă-mă!”, ”îmi pare rău!” sau ”hai să discutăm , să reparăm cu calm acest mic conflict”.Viața m-a învățat că cu orgoliul nu rezolvi nimic. Nu există iubire când există orgoliu! De aceea, spun foarte des persoanelor dragi ”te iubesc” ;”îmi ești drag” și le demonstrez în fiecare zi dragostea mea, cum pot eu mai bine!
În încheiere, un sfat pentru cititorii mei:
Ții la cineva…spune-i nu aștepta să vină la tine. Te deranjează ceva la o persoană, spune-i.Orice nelămurire/îndoială/lucru de zis ai spune-l!!!Nu lăsa orgoliu să împiedice comunicarea sentimentelor tale, nu lăsa să treacă timpul pentru că niciodată nu se știe cum persoanele dragi vor dispărea din jurul tău…spune la timpul potrivit pentru a nu avea regrete.
P.s.-Îmi cer scuze pentru eventualele greșeli de exprimare.
Ioana 