Uneori putem folosi cuvinte care dor….cuvinte care pot fi interpretate gresit,iar mesajul inteles de persoana cu care vorbim il poate rani…cuvintele sunt arma noastra….lumea se invarte in jurul lor….si in mod ciudat…cateodata se intampla sa putem vorbi deschis folosind cuvinte cu un strain..cu cineva care se presupune ca nu ne cunoaste deloc…dar care ne poate intelege mai bine decat oricine…imi aduc aminte si acum de un „strain” cunoscut la mare acum cativa ani cu care am purtat o conversatie in miez de noapte in timp ce grupul cu care eram se distra..si mi-o amintesc cu drag,pentru ca pentru 5 minute am simtit ca acel „strain” ma asculta…chiar daca nu ma cunoaste,ma asculta si nu ma judeca cum o fac cei care au pretentia ca ma cunosc…si tin minte ca mi-a spus niste cuvinte ce au reusit sa ma scoata din starea in care eram…ceea ce vreau sa spun ca uneori niste cuvinte spuse la momentul potrivit si cu sinceritatea necesara te pot face sa reflectezi ,sa iesi dintr-o anumita stare…si mai ciudat ca e zilele astea vorbind cu cineva…practic tot un strain mi-a amintit de aceea intamplare….pentru ca m-a facut sa ma simt asemanator…
CUVINTELE….sunt unele care le auzi o singura data .dar pe care ti le amintesti mereu pentru ca impactul lor este enorm…unele te bucura,altele te ranesc….dar toate te schimba….si desi uneori din fapte stiai acele lucruri cand cuvintele confirma fapta ot fi 2 variante:1.sa te bucuri foarte tare,sa sari in sus de fericire sau 2.sa te simti ranit,distrus….
Cred ca cel mai indicat ar fi sa gandim de 2 ori inainte de a spune ceva…daca e de rau…sa ne gandim ca putem rani oamenii din jurul nostru si poate ca acele cuvinte sunt spuse doar la nervi intr-un moment de maxima impulsivitate si nu este ceea ce gandim noi cu adevarat….sau daca e de bine….sa nu creem false iluzii,sperante…poate ca folosirea cuvintelor cu mai mult tact ne-ar ajuta mai mult….cam asta exte concluzia mea pana acum….avand in vedere ca am experimentat pe propria mea piele in ambele cazuri….sper ca timpul se ne invete puterea cuvintelor….:
Ioana 