23 de lucruri

23 de lucruri ce merită să le faci într-o viață sau cel mai bine zilnic :

1. să te trezești zâmbet de dimineață fără un motiv anume…doar pentru simplu motiv că trăiești.

2.să visezi cu ochi deschiși la ceva ce dorești să ți se întâmple.

3. să te dai cu rolele ascultând muzică la căști.

4. să alergi de unul singur și să încerci să îți golești mintea pentru cel puțin 5 minute ( să faci o pauză la toate problemele tale).

5. să stai întins în pat și să asculți melodia ta preferată pe repet.

6. să recitești prima carte care ai citit-o în copilărie/școala generală…îți vei aminti ce fel erai când erai copil :).

7. să ieși la plimbare cu aparatul foto și să fotografiezi tot ce ți se pare interesant.

8. să te plimbi pe plajă și să asculți marea.

9. să privești apusul la mare (toată lumea privește răsăritul).

10. să stai tolănit într-un șezlong și să sorbi încet din băutura preferată.

11. să ai un caiet de notițe și să notezi în el ….gânduri ce îți trec prin minte.

12. să plantezi un copac.

13. să alergi prin ploaie vara.

14. să faci karaoke la tine acasă cu prietenii apropriați( i want to be freeeeeeeeeeeeeeee….)

15. să îți închizi telefonul și să stai  liniștit o zi întreagă …să te decontezi total de oameni.

16. să te privești în oglindă și să îți dai seama că ești un om frumos…în felul lui unic și personal :D.

17. să te iubești și să te respecți cu fiecare zi tot mai mult.

18. să practici/faci un lucru nou până devine un obicei constant și să te bucuri de el :D.

19.să respiri, să trăiești, să simți , să iubești în fiecare zi ca și cum ar fi ultima.

20. să privești norii și să îți imaginezi forme/obiecte/culori ciudate și amuzante.

21. să îți respecți părinți și să îi suni să le spui „te iubesc, mamă/tată”…pentru că atunci când nu o să mai fie o să le simți lipsa teribil de mult…

22. să fii conștient de defectele tale și să lucrezi la ameliorarea lor.

23. să îți apreciezi calitățile și să le valorifici.

5

 

Anunțuri

Am învățat

În ultimele 2 luni am învățat/redecoperit :

-că singura persoană pe care mă pot baza 24 din 24 ore sunt EU.

-că singura părere despre mine care contează pentru mine este  A  MEA.

-că cine mă iubește cu adevărat mă va iubi necondiționat în orice moment/etapă din viața mea.

-că mă pot autodepăși…și că NU există NU POT există DOAR NU VREAU(restu sunt doar scuze pentru a nu ieși din zona de confort)

-că trebuie să mă trezesc în fiecare zi cu zâmbetul pe zi indiferent de orice…că după ploaie răsare întodeauna Soarele.

-că nu trebuie să plâng pentru nimeni și nimic…că trebuie să țin mereu fruntea sus  ^_^

-că am câțiva prieteni adevărați ce mi-au arătat sprijinul lor necondiționat și pe unii din ei uneori poate i-am dezamăgit, dar ei au rămas alături și pentru asta îi iubesc maxim! 😀

-că pentru a reuși să faci ceea ce aveai în gând de ceva vreme cel mai important e să faci primu pas

-și nu în ultimul rând că trebuie să te bucuri de fiecare zi din viața ta pentru că nimeni și nimic nu ți-o mai dă înapoi…deci TRĂIEȘTE CLIPA!

mulher-feliz-autoestima-24402

Ea

Într-o lume aparent banală

Se distinge ea

O făptură minionă

Cu chipul trist

Cu ochii pătați de lacrimi

Ea cea sensibilă

La răutățile celor din jur

Ea cea aparent dură

Purtând masca indiferenței

Ea cea care iubea frumosul

Deci implicit pe el.

Ea ce -și bea cafeaua

Între patru pereți

A camerei tortură.

Ea cea gînditoate

La o fantomă trecătoare

Ce în minte -i era purtătoare.

Ea ce iubea chitara

Și accordurile unei romanțe.

Ea ce ploaia iubea

Atingându-i trupul firav

Ea cea tăcută

Dar totuși expresivă

Prin a trupului vibrare.

Ea cea timidă

Făcând gesturi nătânge

E specială și aparent ciudată

Doar e EA!

sagittarius,girl,lonely,miss,you,running,from,lions,sad-b8f38f73ef3a91ec09c43c23ea9ccf82_h

Doi…două

Doi ochii negri sau poate chiar căprui

Privesc cu dor sau poate doar indiferență

Două trupuri aflate departe sau poate doar distanțate

Tremură tardiv sau poate  doar discret

Două inimii separate sau poate doar stabile

Bat sacadat sau poate doar ritmatic

Două clipe frumoase sau poate doar amintiri

Vizualizate constant sau poate involuntar

Două nopți nedormite sau poate chiar mai multe

Macină gânduri sincere sau poate doar stârnite

Două cuvinte simple sau poate complicate

Exprimate-n versuri ritmate sau poate doar abstracte.

separated-couple-wilma-stout (1)sursa foto :http://fineartamerica.com/featured/separated-couple-wilma-stout.html

Întrebări

Zilele astea mi-am pus întrebări…pe care probabil toți ni le punem la un moment dat în viață…sau care ar fi bine să ni le punem.:

1.Ce te face cu adevărat fericit?

2.În momentul de față te simți cu adevărat fericit sau porți doar o mască în fața sociețății sau chiar în fața propriei persoane?

3. Ce ai schimba pentru a fi fericit cu adevărat?

4.Regreți vreo decizie luată sau ești mândră că fiecare decizie luată te-a făcut persoana minunată ce ești acum?

5. Îți e dor de cineva dar nu ai curajul să îi spui?

6. Te simți înconjurat de persoane nepotrivite ție?

7. Câți prieteni adevărați ai?

8. Crezi că există dragoste adevărată….dacă da….ești sigur că relația actuală te face să te simți împlinit?

9. Spui suficient de des ceea ce gândești persoanelor dragi?

10. Ai curaj să te deschizi  într-o proporție foarte mare față de cineva?

11. Trăiești în prezent sau în trecut?

12. Ești capabil să accepți că o experiență nu tocmai fericită de viață te poate învăța ceva bun pentru viitorul tău?

13. Vezi partea plină a paharului sau cea goală?

14. Ai suficient de multă încredere în tine și în deciziile tale?

15. Te-ai obișnuit să fii mediocru sau vrei să avansezi în fiecare puțin câte puțin?

16. Etichetezi o persoană fără să aștepți să o cunoști cu adevărat?

17. Te gândești mai mult la viitor și uiți să savurezi clipa prezentului?

18. Te simți dezamăgit de oameni?

19. Spui suficient de des un sincer ”iartă-mă” atunci când greșești?

20. Îți accorzi suficient de timp zilnic pentru a te descoperi pe tine insuți??

Questions and Answers signpost

Fără titlu

Cuvinte spuse fără rost
Lovesc inimii prinse-n joc
Lacrimi vărsate
Antidoruri exprimate.
Amintiri frumos derulate
Provoacă zâmbete intortocheate
Stări de neliniști și cugetări
Ascunse sub măști de nepăsare
Chipuri crispate
Trupuri sfărâmate
Simple vorbe aruncate
Pot provoca confuzii nexprimate
Toate astea-s concluzii exprimate
În versuri non asbracte.

75805_129105623811339_1435046_n

Despre minciuni, răutăți și oameni în general

De ceva vreme, am în minte idei pentru a posta ceva pe tema asta, dar nu am avut timp să-mi aștern gândurile concretizate aici.

Despre minciuni….da minciunile acelea gogonate pe care le auzim tot mai des de la cunoscuții noștri, ce au pretenția să se numească prieteni(unii din ei), dar acelea pe care și noi le rostim la rândul nostru. De ce le folosim??La ce ne ajută??Pe unii îi ajută să manipuleze oamenii din jurul, să facă rău din invidie sau pur și simplu din lipsă de ocupație (malițioșii)…pe alții să fugă de adevăr….Aud minciuni tot mai des, atât de des încât mă întreb cât la sută din ce aud este adevărat….cred că undeva la 5 la sută…și accept asta, adică cu toții mințim…dar totuși anumite persoane depășesc limita….este rezonabil să folosești mici minciunele în anumite situații….dar să-ți construiești o viață bazată pe minciuni, să minți pe fașă cu nerușinare nu suport…când aud asemenea minciuni simt că-mi este insultată inteligența…și asta nu tolerez. Și încep să mă retrag ușor ușor de astfel de persoane….Mă surprinde la ei întrebarea ”dar ce ai pățit de nu ai dat nici un semn de viață??”. Răspunsul este de obicei ”nimic, doar am avut lucruri mai importante de făcut”…și aici apare drăcușorul din mine care dansează…expresia lor facială este de neuitat, ”poker face”…și mă abțin cu greu să râd. După un moment ca ăsta….scap de persoana respectivă fără să depun un efort prea mare…captează în sfârșit mesajul și dispare , spre bucuria mea. Și da sunt privită ca o persoană răutăcioasă, dar nu-mi pasă. Mă simt bine cu mine însumi și îmi zic în gând ”cui îi pasă?”.

Despre răutățile fără sens….constat cu stupoare de ceva ani (cam mulți) că oameni simt satisfacție făcând rău celorlalți din jur din motive care de care mai stupide….de exemplu, dacă o persoană este diferită de ceilalți, iese din tipare…este privită de cele mai multe orica fiind o persoană ciudată și aspru criticată.Din ce motiv??Pur și simplu că gândește și se exprimă diferit față de ”normalitate”…adică marea majoritatea oamenilor….dar ce este normalul?…poate fi definit??sau nu??După umila mea părere, normalul este ceea ce consider eu normal, nu întreaga societate, normalul este gândul meu sincer și principiile mele dobândite de-a cursul experiențelor de viață…nu consider că trebuie să mă conformez tiparelor….Oamenii au tendința de a numi ciudat, ceea ce este diferit, îi sperie….pur și simplu necunoscutul.Și de la acest lucru apar răutățile…asta este rădăcina lor.Suntem superficiali și știm asta, dar nu recunoaștem toți…judecăm o carte după copertă, răbdare să o citim avem puțini dintre ei….de ascultat și mai puțini dintre ei. Apreciez enorm persoanele care știu să asculte cu adevărat alte persoane….care nu se consideră centrul universului. Toți suntem egali…sau așa ar trebui să fim priviți….dar nu…nu acceptăm asta…ne considerăm superiori….criticăm…uităm că și noi am comis aceleași greșeli, în loc de un sfat o vorbă bună…suntem violenți verbal și judecăm aspru de parcă noi nu am fi greșit niciodată. Și da și eu am tendința de a judeca uneori oamenii după copertă…și îmi vine să îmi dau două palme când realizez cât de mult greșesc…încerc să schimb asta la mine enorm de mult, uneori reușesc, alteori nu.Și când o dau în bară port lupte interne cu mine….Trecând peste asta…mi-aș dori să conștientizăm tot mai mulți din noi că greșim fiind răutăcioși unii cu alții și că nu asta e calea cea bună. Aș vrea să văd o lume mai bună…încă sper la asta…încă nu mi-am pierdut de tot părticica de suflet de copil(și nici nu-mi doresc acest lucru) care speră la o viață în culori pastelate…nu tonuri de gri.

Și de fiecare dată când întâlnesc/ajung să cunosc persoane blânde, pure, bune la suflet/calde speranța mea crește. Deci da e posibil să schimbăm lumea….fiecare cu puțin…cumulat o putem schimba mult în bine…Sufletul meu zâmbește , chipul meu luminează la întâlnirea oamenilor cu un suflet nobil și mă face să mi-i doresc în viața mea mult timp de acum încolo, dacă ar fi posibil pentru totdeauna….Și pentru asta le mulțumesc și le transmit toate gândurile mele bune zi de zi.Vă mulțumesc că existați și că mă faceți să devin un om tot mai bun…să îmi curăț sufletul pătat de păcate puțin câte puțin în fiecare zi.  Cât despre restul….le doresc….numai de bine și sper să se trezească cândva!

Fiecare e liber să aleagă calea între bine și rău…între rai și iad.

P.s.-Drumul spre iad pe pavad uneori cu ”bune” intenții!

…și scuze pentru eventualele greșeli gramaticale(este 2:30 dimineața)heaven-and-hell

Fericirea

Fericirea un cuvânt ușor de zis, toți râvnim la ea, dar puțini reușim să o și obținem.Când spunem fericire la ce oare ne gândim??Unii se gândesc la mașini de lux și femei ”dotate”, alții vor să aibă prieteni adevărați, dragoste, înțelegere, sănătate…Fiecare persoană are un răspuns diferit la această întrebare. Eu sunt de părere că fericirea este un concept mult mai amplu și mai greu de atins, decât pare. Majoritatea persoanelor au parte de o fericire înșelătoare, se declară fericiți, dar la interior sunt total invers, triști, deprimați. Niciodată nu vom știi ce se ascunde dincolo de mască decât dacă dovedim persoanei respective încrederea noastră , îi suntem alături în momente dificile și îi câștigăm dragostea și respectul, doar în acel caz persoana respectivă va da măștile jos. Avem toți măști pentru a ne proteja, pentru a ne apăra punctele slabe în fața persoanelor ce nu ne sunt demne de încredere. Uneori după ce o persoană ne câștigă încrederea ne dezamăgește profund și astfel ne îndepărtăm treptat și de ceilalți oameni, făcând o imensă greșeală, catalogând toate persoanele la fel. Dezamăgiți cu masca tot mai des folosită sau măștile mai bine zis, ne deschidem tot mai greu față de oameni, devenim tot mai singuri. Și toate astea se întâmplă până întâlnim aceea persoană care să ne facă să ne deschidem și care trebuie să-i oferim aceea șansă…dar uneori greșim…ne ferim exact de cine nu este cazul….greșim și învățăm după o astfel de greșeală că până la urmă a-ți arăta propriul eu nu te face mai slab, ci mai puternic. Viața și timpul ne învață mereu că masca trebuie scoasă….propriul eu cu calități și defecte trebuie arătat lumii așa cum este el. Pe mine asta mă duce cu gândul la adevărata fericire, a te  accepta pe tine însuți cu defecte și calități și să ne arăți celorlalți. Dincolo de masca ea este un om excepțional ce a trăit, a greșit, a învățat și învață că în viață niciodată nu știi suficient de mult cât ar trebui, mereu trebuie să înveți. Viața este ca un labirint misterios cu multe ulcușuri și coborâșuri, capcane , dar în care se gășește un apartament numit FERICIRE, unde noi vrem să ajungem….pentru fiecare apartamentul arată diferit este ”echipat” după dorințele , visele, speranțele noastre. Pentru a găsi apartamentul trebuie să învățăm să ne bazăm fericirea pe noi însune, dacă realizăm asta, suntem pe drumul cel bun….oameni vin și pleacă din viața noastră….e ca și cum viața este un copac….iar noi suntem mai multe frunze pe o cracă…suntem vecini…dar unele frunze mai cad  ajungând la pământ…noi , fiind vecini de cracă trebuie să trăim fără frunzele căzute, să știm că universul le-a adus lângă noi cu un scop precis, de a ne ajuta să evoluăm, să devenim frunze mai tari , dar care nu rămân mereu lângă noi. Iar noi trebuie să ne obișnuim cu asta, să acceptăm asta…Primul pas spre fericire este acceptarea acestui lucru…dacă facem acest pas….calea spre apartament va deveni mai ușoară, iar cheia ne va apărea când ne vom aștepta mai puțin.

Tu cât de departe crezi că ești de apartament???Sau locuiești deja în el???

În căutarea perfecțiunii

Căutam perfecțiunea , gonim zi de zi prin viață după ea. Etichetăm oamenii care îi întâlnim ,uneori, fără a ajunge să îi cunoaștem.Ne vedem perfecți, fără defecte, avem doar calități și uităm să ne privim  în oglindă, uităm să ne curățăm spiritul murdar  de atâtea prejudecăți și ipocrizii…dar nu uităm să  curățăm fizic, ne demachem (fetele) sau să ne bărbierim (băieții).Avem grijă de fizic pentru că cu el ne afișăm zi de zi celorlalți, de cele mai multe ori după el suntem apreciați, dar sufletul ne rămâne murdar ascuns într-un colț al camerei și se aproprie vertiginos de moarte. Trist, da….dar adevărat. Ne construim pedestale, ne urcăm pe ele și îi privim pe ceilalți de sus, uitând uneori că nu suntem cu nimic mai buni decât ceilalți.Ne afișăm în public cu cea mai frumoasă mașină/telefon /laptop/orice bun material, dar uităm să ne apreciem și să ne afișăm cu lucrurile bune din viața noastră/fapte/sentimente curate. Avem relații  superficiale doar ca să treacă timpul, să ne afișăm cu ultima ”bucată”/”bombonel” la modă prin cluburi de fițe și uităm să apreciem persoanele care au un suflet nobil, dar care poate fizic nu sunt atât de ”bomboane” ca  primii….suntem superficiali, dar nu recunoaștem asta….deci suntem în plus și ipocriți.Sau dacă ne-am trezit la realitate și încercăm să ne curățăm acum sufletul, am fost cândva așa. …eu, tu, ea, vecina de la etajul trei, colega/colegul de facultate/muncă/cămin. Și dacă nu recunoaștem asta suntem ipocriți.

Purtăm măști de nepăsare și zâmbim ușor, ne ascundem slăbiciunile, vrând să părem perfecți în ochii celorlalți, suntem ca piesele de domino, cădem în acest păcat al minciunii unul câte unul. Și  poate că cineva citind aceste gânduri ale mele o să gândească că mă consider un om mai bun decât ceilalți…nu, în nici un caz și eu comit aceste păcate frecvent, dar de ceva vreme încerc să mă trezesc și să le fac din cei în ce mai puțin. M-am săturat de lumea gri în care trăiesc, mi-e dor de o lume colorată ….vreau să schimb ceva, vreau să devin un om mai bun…am dorința asta, vreau să nu mai judec o carte după copertă….renunț tot mai des la măști, îmi arăt tot mai des slăbiuciunile și îmi accept imperfecțiunile….sper că și tu cel/cea care citește asta faci .  Eu sunt în căutarea imperfecțiunii …tu ce cauți…un măr frumos la suprafață, dar putrezit în interior sau un măr lovit la suprafață,dar cu un gust dulce acrișor și sănătos la interior??? Dacă este ceva în jurul tău ce nu -ți convine..nu ți se potrivește…schimbă asta…schimbarea vine din tine..cu pași mărunți și preciși.

Vă doresc o imperfecțiune plăcută și cu dorința de a -și arăta imprecizia zi de zi !

Călător

Pășesc firav, dar apăsat

Pe asfalturi uscate

Trec prin prezent continuu

Retrăiesc amintiri trecute

Visez la un viitor dulce

Comit greșeli și aprob păcate

Accept provocări palpitante

Sunt uneori cu capul în nori

 Dar palmele vieții mă trezesc la realitate

Mă îndrăgostesc profund

Câștig , dar  uneori și pierd

Am regrete și le depășesc.

Plâng, dar nu uit să și zâmbesc

Mă lovesc și mă ridic

Pierd trenuri cu persoane dragi

Câștig noi pasageri

Mă prefac că uit trădări

Dar doar le ascund

Îmi pun o mască de nepăsare

Zâmbesc timid și ușor

Îmi exprim  doar opinii personale

Sunt contrazisă și asupru judecată

De oameni cu idei preconcepute.

Peste toate trec și voi trece

Căci călător al vieții mă numesc.