Fantoma enigmatică

Aruncată în prăpastia uitării

A îndoielilor și a păcatelor

Chinuită de drumul urcării

Găsește puterea speranțelor

Se ridică pe treptele covărșitoare

Suspină și ascultă tăcerea

Din ochii lui negri adânci

Cuvintele nu sunt folosite

Microexpresiile sunt suficiente

El brațul i-l dă spre evadare

Ea îl apucă cu mirare

Amândoi plutesc in derivă

Spre o țărm îndepărtat

Nesiguranța –i înconjoară

Dar împreună dorm liniștiți

Soarele puternic de dimineață

Le trezește trupul adormit

Le dă siguranța zilei de azi

Azi e acum sau a fost ieri

Se întreabă cei doi curioși

Răspunsul neștiindu-l nicicum

Barca visurilor îi aduce la mal

Un ceas se aude ticăind

A cafea proaspătă  miroase

Ea se ridică din cearceaful pufos

Iar între vis și realitate se află

El e aici prezent continuu

O fantomă enigmatică

Ce niciodată nu o lasă!

Cuvinte către el

Te vreau aici lângă mine.Vreau să îți sărut fiecare aluniță, să îți alung fiecare durere, să îți alin inima, să te imprim în sufletul meu, să îți șterg fiecare clipă de tristețe, să îți captez buzele, să mă joc în părul tău, să te privesc fix în ochi, fără să îți vorbesc, să privim cerul împreună, să descoperim forme ciudate din stele, să adormim îmbrățișați, să te privesc cum dormi, să te sărut pe frunte, să te învelesc cu căldura trupului meu, să te strâng cu putere în brațe, să te trezesc cu aroma de cafea proaspătă, să ma privești duios dându-mi încredere că pot trece peste orice.Să mă completezi și să te completez, să-mi spui te iubesc și să îți spun te iubesc, să ne plimbăm prin ploaie în parc, să mă alinți și să te alint.