generalizările

Pentru că zilele astea am tot întâlnit persoane care bagă pe toată lumea în aceeași oală, fără să o cunoască…am un mesaj pentru ei: OPRIȚI-VĂ! Încetați cu mesaje de gen ”toate fetele sunt curve materialiste”, pentru că nu este deloc așa, unele dintre noi caută un băiat care să o asculte, care să îi fie alături în clipele bune și rele, care să aibă bun simț…nu toate vrem doar bani și mașină luxoasă, dacă ați avut ghinionul să întâlniți  o  avidă după bani, nu înseamnă că toate sunt la fel!!!!!Ce indignă cu adevărat este că de multe ori când anumite persoane generalizează încearcă să îți bage pe gât opinia  lor, fără argumente solide!Pentru cei care mă cunosc mai demult timp, da și eu generalizam până mi-am dat seama că este greșit.

Altă polemică întâlnită în ultima vreme:politica. Anumite persoane nu pot înțelege că există libera opinie, adică fiecare este liber să suștină politic pe cine are el chef.  Asta nu îl face pupincurist!!!

Și nu în ultima rând o generalizare pe care o tot  întâlnesc de ceva ani, care la început mă enerva, dar cu timpul a început să mă amuze: ”rockeri sunt sataniști”…nu am înțeles și nici nu o să înțeleg vreodata ce treabă au gusturile în materie de muzică cu cultele mai mult sau mai putin religioase.

Ar mai fi multe de spus…dar mă opresc aici momentan.Sper ca mesajul meu să fie bine înțeles.

Anunțuri
De Ioana Publicat în scris

printre oameni.

Uneori, ies din casă cu căștile de la mp 3 în urechi ascultând muzică. Ies să mă plimb, de una singură și nu, nu o fac de plictiseală. Îmi place să mă las purtată de val , să merg fără o destinație anume. În asemenea momente observ cel mai bine comportamentul diferitelor tipuri de  oameni. Uitându-mă la ei, observ multă tristețe în ochii lor, melancolie. Trăim într-o lume în care din ce mai mult depresia își face apariția: oamenii uitând să lupte pentru fericirea lor, uită să se bucure de micile plăceri ale vieții, uită să profite de fiecare clipă din viață…

Mulți dintre noi , uităm că fiecare moment din viață este unic și că trebuie să ne bucurăm de el, să nu ne mai gândim la trecut, să nu ne mai planificăm în detaliu viitorul, ci să trăim PREZENTUL… Observând comportamentul celorlalți îmi dau seama uneori că fac aceleași greșeli ca și ei, cu toții uităm din când în când să avem răbdare, să explicăm ce ne deranjează la ceilalți fără a-i jigni. Recunosc și eu fac asta, după care mă simt vinovată de ”păcatul” meu…observ că cuvintele mele au durut mai mult decât credeam și încerc cu fiecare zi ce trece să fac acest lucru din ce în ce mai puțin.

Revenind la oamenii necunoscuți întâlniți, văzând lipsurile cu care unii  au de-a face realizez că sunt o persoană norocoasă , ce uneori uită să aprecieze ceea ce are. O astfel de plimbare mă trezește la realitate. Mă coboară cu picioarele pe pământ, deși au fost momente când viața mi-a dat un șut, ceea ce contează este că am trecut peste și că au fost mult mai multe momente frumoase pe care ar trebui să mi le amintesc mai des și să adaug ”noi amintiri” frumoase în viața mea.

În plimbarea mea observ că cei mai fericiți sunt copiii, mici îngerași de pe pământ, plini de speranță, veselie, puritate…

calități pe care noi, cei mari, ar trebui să luptăm să nu le pierdem, să avem mare grijă de ele….să ne păstrăm sufletul tânăr și să dăruim multă iubire celor din jurul nostru….

vis…

Era o zi călduroasă de vară. Eram în tren spre mare. Aglomeraţie mare, oameni nerăbdători să ajungă la mare.Stăteam aşezată pe o banchetă, cu căştile în urechi ascultând dulcea vioară ce mă unge pe suflet de fiecare dată când o ascult şi citind o carte. Şi gândul îmi zbura la tine. Abea aşteptam să te văd, să-ţi văd acei ochi mari, ce mă pierd în ei de fiecare dată când îi văd, să-ţi  văd părul buclat, ce mereu îmi placea să-mi pierd mâinile în el, să-ţi văd zâmbetul acela jucăuş şi de copil ce mă face să uit de toată răutatea din lume,să-ţi văd buzele mari ce mi-au șoptit cele mai frumoase cuvinte ce le-am auzit vreodată. Abia așteptam să ajung și să te strâng în brațe….Drumul spre tine mi s-a părut infernal de lung. Însă a meritat așteptarea. La sosire mă aștepta cel ce atât de mult îmi lipsise.Vroiam să îți zic atât de multe lucruri, dar emoția revederii m-a făcut să tac și doar să te privesc… Mi-ai zâmbit și am simțit că împreună putem trece peste orice barieră, peste toată răutatea din jurul nostru….. îmbrățișarea ta caldă m-a facut să mă simt protejată…..

O senzație ciudată pe șira spinării…mă face să mă trezesc….a fost doar un vis….

De Ioana Publicat în vis

Revenirea la viaţă

                      După câteva luni în care am părăsit acest blog, mica bucată din sufletul meu.Azi m-am hotărât sa revin la el.În perioada aceasta de tăcere am avut timp să reflectez asupra multor lucruri din viaţa mea. Am învăţat să mă apreciez mai mult şi să mă pun pe primul loc pe mine… să nu mă mai las rănită de persoane „binevoitoare”….am învăţat că persoana pe care mă pot baza 100% sunt doar eu…că trebuie să îmi trăiesc viaţa după bunul meu plac şi după dorinţele mele,iar cei care au ceva de comentat să îi tratez cu nepăsare,uneorii devenind chiar „maliţioasă”(după cum ar spune unii). Am realizat că existau prin jurul meu persoane care nu ştiau să mă caute decât pentru propriul lor beneficiu şi m-am îndepărtat treptat de ei sau folosind acelaşi „tratament prietenesc”….Am regăsit în jurul meu şi persoane care merită toată atenţia mea şi pentru asta le mulţumesc că au fost mereu lângă mine dovedindu-mi  prietenia lor, ascultându-mă şi sfătuindu-mă  cu o vorba bună în momentele când aveam ceea mai mare nevoie, căutându-mă din simplu motiv că le pasă fără interese ascunse. Vă multumesc încă odată că existaţi şi mă bucur nespus că am avut ocazia să vă întâlnesc. Datorită vouă am învăţat să zâmbesc cu adevărat şi să văd în mine că merit mai mult decât credeam înainte. Mă simt ca pasărea phoenix, renăscută din propria cenuşă.

Acum zâmbesc cum nu am mai zâmbit de ani buni, apreciez fiecare moment din viaţa mea şi mă apreciez tot mai mult cu fiecare zi.