Întâlnire mută

Afară plouă necontrolat

O rochie roșie frumos călcată

Eu îmbrac.

Alerg în picioarele goale

Îmbătându-mă cu mirosul ploii

Machiajul mi-e distrus

Dar mie nu-mi pasă

Fericită sunt și cânt.

O cafenea îmi iese-n cale

Trec pe lângă ea nepăsătoare

Îmi continui a mea plimbare

De la distanță îl observ

Cu pași săi înceți

Cu părul încălcit

Ud din cap până-n picioare

Apropiindu-se de mine

Și mare mi-e mirarea.

Îmi zâmbește insistent

Eu îl privesc atent

Obrajii îmi roșesc

Inima-mi bate tare

Un zâmbet timid

Am pe față.

Îl văd cum mă urmează

Prin ploaie ne alergăm

Mă simt din nou

Ca la șaispe ani.

Frigul se lasă

Trupul îmi îngheață

Dar geaca lui mi-l dezgheață

Mă privește fix în ochi

Inima mi-o ia razna

Buzele mi le cuprinde

Într-un sărut arzător.

Ploaia se oprește

Curcubeul apare

Îi privim măiestria

Ne zâmbim din nou

Geaca i-o înapoiez

De drumurile noastre

Separat veghem.

Dacă blogul meu ar fi o persoană(leapșa)

O idee după:

http://curlylittlewords.wordpress.com/2012/09/17/daca-blogul-meu-ar-fi-o-persoana/

Dacă blogul meu ar fi o persoană….:

ar fi o fată mininonă cu chip angelic, păr buclat căzut pe umeri, păr roșcovan ca frunzele de toamnă, ochi verzi , piele albiciosă, cu pistrui în obraji și alunițe pe spate.

ar fi o fire timidă , dar totuși vorbăreață.

ar fi un suflet cald, sincer, vulnerabil , dar totuși destul de puternic pentru a face față tuturor greutăților.

ar fi o fată care a vărsat multe lacrimi, dar care a găsit mereu  puterea să zâmbească

ar greși  și ar învăța din greșeli.

ar fi o fire romantică, ce crede și speră găsirea unei mari iubiri.

ar iubi marea și plimbările în doi.

ar purta rochii împreună cu sandale romane.

ar iubi diminețele cu cafea proaspătă , o carte și muzică lentă în surdină.

ar scrie poezii, muze fiindu-i natura, întâmplările din viața sa și a celor din jur.

ar fi atentă la detalii pentru că ar considera că ele fac diferența.

ar crede că fiecare om este liber să acționeze după bunul plac(atâta timp când nu ar încălca libertatea celor din jur), fiecare având principii și scopuri în viață diferite.

ar fi o fată ce ascultă cu inima.

ar fi o fată ce a renunțat la măști, arătându-și adevăratul chip.

ar fi o fată autentică, sensibilă, sinceră(uneori sinceritatea ei fiind catalogată drept răutate), ar fi devotată prietenilor adevărați.

ar accorda încredere celor din jur atâta timp cât ei dovedesc că merită acest lucru( și până la proba contrarie).

ar detesta minciuna, ipocrizia, răutatea  și falsitatea.

Dragoste

Dragostea e un cuvânt  ce poate fi

descris de mari poeți

Dar simțit de puțini.

Fiecare literă din dragoste

Are o semnificație cu tâlc.

D exprimând dorință

R exprimând respect

A exprimând armonie

G exprimând gingășie

O exprimând onestitate

S exprimând siguranță

T exprimând tandrențe

E însemnând experiență.

Toate capătă sens

În D-R-A-G-O-S-T-E.

Memorii

Zâmbete învăluite în misterul nopții

Chipuri acoperite cu măști

Fețe ascunse în lumi duale

Undeva în zare.

O țigară aprinsă în gară

O cafea cu lapte

Un chip străin angelic

Sunt peisaje ce le pun în ramă.

Un platou bogat cu fructe

Seamănă cu un tablou

Cromatic și static.

Un album cu poze

Ilustrând chipuri dragi

Trezește melancolii.

Un foc de tabără

Acompaniat de chitară

Amintește de începuturile

Unei povești de iubire.

Un urs enorm de pluș

Abondonat într-un colț de cameră

Amintește de inocența unei fetițe

Tranformată acum în femeie.

Rochii din dantelă

Exprimând feminitate

Înlocuiesc tricourile lălâi alei fetei

Devenită acum doamnă.

Cămăși frumos călcate

Își fac loc în dulapul tânărului flăcău

Înlocuind tricourile în carouri.

Bețișoare parfumate cu aromă de brad,

Gustul de caramel ars

Făcut de bunica cea blândă

Amintesc de etapa copilăriei.

O carte pătată de cafea

Ținută de pun raft prăfuit

Amintește de iubiri adolescentine.

Toate sunt memorii

Ce se găsesc ușor

Printate în sufletele oamenilor.

 

 

Rogvaiv

Prins într-o pată de culoare

Te văd alergând după curcubeu.

Roșu al buzelor,

Al inimii culoare.

Oranj al obrajilor,

Al palmelor culoare.

Galben ți-e  al  chipului,

Al mâinilor culoare.

Verde ți-e a tinereții,

A prospețimii culoare.

Albastru al ochilor,

Mari strălucitori culoare.

Indigo al venelor culoare,

Prin ele curgând sânge nobil.

Violet al florilor culoare,

Ce mi le-ai dăruit în vis.

Tu ești rogvaiv-ul meu.

Apari după fiecare ploaie

Aducând culoare

Și prevestit soarele.

Departe

Departe în zare

Îți văd chipul

Sau doar mi se pare?

Departe ești acum

Și te-aș vrea mai aproape….

Să fii lângă mine

Noapte de noapte

Să te strâng la pieptul meu

Chipul să ți-l privesc

Mâna să ți-o împletesc.

Departe printre mii de gânduri zbor

Îmi doresc să ajung până la nori

Tu îmi ești soarele din zori

Dar și întunericul ce îmi dă fiori.

Vreau să te alint

Și să mă alinți

Vreau să fim un întreg

Și să nu mă minți.

Vreau să adorm cu sărutul tău

Pe buzele mele.

Vreau să fim într-un vis

Transformat brusc  în realitate

În care toată viața să trăim.

Peste toate dacă se poate

Vreau să te am aproape.

Inima mea se împarte la doi

Doi copii care visează la soare după ploi,

Două suflete rătăcite printre speranțe

Și o inimă care va plânge

Dacă n-o vei ține în brațe.

Ești departe

Și totuși atât de aproape

Inimii mele.

 

 

 

 

 

 

Prietenie

Stând comod în  micuțul meu apartament și încercând să învăț pentru admitere( am examen luni pentru master) aud soneria. Mă duc să deschid și o văd în prag….pe Anca, buna mea prietenă din copilărie. Rămân în stare de șoc și ne luăm în brațe…dulce revedere după 6 ani.Emoția revederii noastre este greu de descris în cuvinte. Mă îmbrac rapid și ieșim împreună cu al ei iubit italian Samu( foarte simpatic, amuzant și de treabă) la o plimbare prin orășelul nostru natal. Depănăm amintiri, îi explicăm lui Samu, despre fiecare zonă în parte. Apropo de el m-a frapat modul cum vorbește românește, știe chiar să și citească…vorbește mult mai bine decât mulți din românii noștri.

Îi facem o vizită mamei mele la locul de muncă.Mama rămâne șocată și o îmbrățișează cu drag…Vorbim, depănăm amintiri după care plecăm să ne continuăm plimbarea.Mergem împreună să cumpărăm covrigi calzi, la fel ca în copilărie. Ne bucurăm de fiecare clipă.Întunericul ne gășește tot împreună. Dar vine și momentul despărțirii noastre.

Mulțumesc pentru vizită, scumpa mea Anca!! Te iubesc mult…și mulțumesc că ai știut să îmi rămâi prietenă în ciuda distanței dintre noi, că mereu m-ai susținut de la mii de kilometri….îmi va fi dor de tine, de fapt îmi este deja dor de tine!Mulțumesc pentru sincera ta prietenie!

Timp oprit

O frunză căzută la pământ

Un dor purtat de vânt

O inimă bătând în piept

O emoție purtată de val

O ploaie stropind un chip

O lacrimă cursă pe obraz
O amintire vagă în minte

O vorbă -n plus sau minus

O privire domoală

O mână-ntinsă

O mărturisire de amor

O frământare  intensivă

Un zâmbet discret

Un clopot bătând

Un moment trist

Toate se găsesc în clepsidra

Timpului oprit.

Gânduri așternute pe foaie

Cuvinte îmi vin în minte

întortocheate și fără coerență

Să le aștern acum pe foaie

îmi este foarte greu.

Mă străduiesc să le descifrez

Iluzie, visare, speranță

sunt simple stări

sau sentimente complicate?

În tot acest amalgam

Doar chipul tău se conturează

într-un desen monocromatic

Ești clar și fără de cursur

Nu te  pot șterge

nici nu-mi doresc.

Totul e confuz

într-o ceață deasă

Nici nu mai știu

de ești real

sau o simplă fantasmă?

Te rătăcesc

în ale mele gânduri

Te caut

dar nu te găsesc.

Gândurile mă innundă

mă confundă

mă aruncă

Într-un vis cu ochii deschiși

Te -am găsit

Te văd

dar nu te pot atinge

Îți vorbesc

dar nu-mi răspunzi

Tu doar taci

și mă privești duios.

Sentimente

Ca o floare în apus de primăvară

Ca un fulg în adierea dulce

Ca roua ce lin se strecoară

Printre florile ce vor să se culce

Ca o crăiasă ce aleargă pe câmpul înverzit

Dar pe care lumea nu o crede

Atât de minunat e sentimentul

Ce  îl numesc iubire.

Ca o alee pe o stradă pustie

Ce așteaptă să fie cunoscută

Frunzele ce cad în păr

Ca o mângâiere

Bătaia vântului de toamnă

Ca o atingere a chipului

Atât de minuntat e sentimentul

Ce îl numesc speranță.

Ca o bărcuță

Plutind aievea pe ocean

Ca un drum lung

Spre o destinație plăcută

Ca o îmbrățișare

Oferită în momente oportune

Ca un curcubeu

După un cer noros

Atât de minunat e sentimentul

Ce îl numesc siguranță.

Ca un cer albastru  senin

Ce anunță primăvara

Ca un vis dulce

Ce îți aduce un zâmbet

Ca un cântec

Cu versuri de amor

Ca sărbătoarea  de Crăciun

Cu miros de brad și cadouri

Atât de minunat e sentimentul

Ce îl numesc fericire.

Ca un sărut tremurând

La un răsărit de vară

Ca fluturii jucăuși

Ce umblu stomacul

Ca un boboc

Ce devine un trandafir măreț

Ca o  inimă timidă

Ce bate cu putere

Ca roșeața obrajilor

La auzul vorbelor calde

Ca soarele ce apune

Lăsând loc lunei pe cer

Atât de minunat e sentimentul

Ce îl numesc emoție.