Întâlnire mută

Afară plouă necontrolat

O rochie roșie frumos călcată

Eu îmbrac.

Alerg în picioarele goale

Îmbătându-mă cu mirosul ploii

Machiajul mi-e distrus

Dar mie nu-mi pasă

Fericită sunt și cânt.

O cafenea îmi iese-n cale

Trec pe lângă ea nepăsătoare

Îmi continui a mea plimbare

De la distanță îl observ

Cu pași săi înceți

Cu părul încălcit

Ud din cap până-n picioare

Apropiindu-se de mine

Și mare mi-e mirarea.

Îmi zâmbește insistent

Eu îl privesc atent

Obrajii îmi roșesc

Inima-mi bate tare

Un zâmbet timid

Am pe față.

Îl văd cum mă urmează

Prin ploaie ne alergăm

Mă simt din nou

Ca la șaispe ani.

Frigul se lasă

Trupul îmi îngheață

Dar geaca lui mi-l dezgheață

Mă privește fix în ochi

Inima mi-o ia razna

Buzele mi le cuprinde

Într-un sărut arzător.

Ploaia se oprește

Curcubeul apare

Îi privim măiestria

Ne zâmbim din nou

Geaca i-o înapoiez

De drumurile noastre

Separat veghem.

Sentimente

Ca o floare în apus de primăvară

Ca un fulg în adierea dulce

Ca roua ce lin se strecoară

Printre florile ce vor să se culce

Ca o crăiasă ce aleargă pe câmpul înverzit

Dar pe care lumea nu o crede

Atât de minunat e sentimentul

Ce  îl numesc iubire.

Ca o alee pe o stradă pustie

Ce așteaptă să fie cunoscută

Frunzele ce cad în păr

Ca o mângâiere

Bătaia vântului de toamnă

Ca o atingere a chipului

Atât de minuntat e sentimentul

Ce îl numesc speranță.

Ca o bărcuță

Plutind aievea pe ocean

Ca un drum lung

Spre o destinație plăcută

Ca o îmbrățișare

Oferită în momente oportune

Ca un curcubeu

După un cer noros

Atât de minunat e sentimentul

Ce îl numesc siguranță.

Ca un cer albastru  senin

Ce anunță primăvara

Ca un vis dulce

Ce îți aduce un zâmbet

Ca un cântec

Cu versuri de amor

Ca sărbătoarea  de Crăciun

Cu miros de brad și cadouri

Atât de minunat e sentimentul

Ce îl numesc fericire.

Ca un sărut tremurând

La un răsărit de vară

Ca fluturii jucăuși

Ce umblu stomacul

Ca un boboc

Ce devine un trandafir măreț

Ca o  inimă timidă

Ce bate cu putere

Ca roșeața obrajilor

La auzul vorbelor calde

Ca soarele ce apune

Lăsând loc lunei pe cer

Atât de minunat e sentimentul

Ce îl numesc emoție.

Ploaia

Ploaia îmi atinge părul

Ploaia îmi stropește chipul

Ploaia îmi astupă urechile

Ploaia îmi înnundă sufletul

Ploaia îmi udă  desenul

Ploaia îmi scaldă trupul

Ploaia îmi curăță spiritul

Ploaia îmi alungă tristețea

Ploaia îmi descoperă curcubeul

Ploaia îmi arată norii

Ploaia îmi șopțește adio

Ploaia îmi refuză tăcerea.

Imagine