Doi…două

Doi ochii negri sau poate chiar căprui

Privesc cu dor sau poate doar indiferență

Două trupuri aflate departe sau poate doar distanțate

Tremură tardiv sau poate  doar discret

Două inimii separate sau poate doar stabile

Bat sacadat sau poate doar ritmatic

Două clipe frumoase sau poate doar amintiri

Vizualizate constant sau poate involuntar

Două nopți nedormite sau poate chiar mai multe

Macină gânduri sincere sau poate doar stârnite

Două cuvinte simple sau poate complicate

Exprimate-n versuri ritmate sau poate doar abstracte.

separated-couple-wilma-stout (1)sursa foto :http://fineartamerica.com/featured/separated-couple-wilma-stout.html

Anunțuri

Despre minciuni, răutăți și oameni în general

De ceva vreme, am în minte idei pentru a posta ceva pe tema asta, dar nu am avut timp să-mi aștern gândurile concretizate aici.

Despre minciuni….da minciunile acelea gogonate pe care le auzim tot mai des de la cunoscuții noștri, ce au pretenția să se numească prieteni(unii din ei), dar acelea pe care și noi le rostim la rândul nostru. De ce le folosim??La ce ne ajută??Pe unii îi ajută să manipuleze oamenii din jurul, să facă rău din invidie sau pur și simplu din lipsă de ocupație (malițioșii)…pe alții să fugă de adevăr….Aud minciuni tot mai des, atât de des încât mă întreb cât la sută din ce aud este adevărat….cred că undeva la 5 la sută…și accept asta, adică cu toții mințim…dar totuși anumite persoane depășesc limita….este rezonabil să folosești mici minciunele în anumite situații….dar să-ți construiești o viață bazată pe minciuni, să minți pe fașă cu nerușinare nu suport…când aud asemenea minciuni simt că-mi este insultată inteligența…și asta nu tolerez. Și încep să mă retrag ușor ușor de astfel de persoane….Mă surprinde la ei întrebarea ”dar ce ai pățit de nu ai dat nici un semn de viață??”. Răspunsul este de obicei ”nimic, doar am avut lucruri mai importante de făcut”…și aici apare drăcușorul din mine care dansează…expresia lor facială este de neuitat, ”poker face”…și mă abțin cu greu să râd. După un moment ca ăsta….scap de persoana respectivă fără să depun un efort prea mare…captează în sfârșit mesajul și dispare , spre bucuria mea. Și da sunt privită ca o persoană răutăcioasă, dar nu-mi pasă. Mă simt bine cu mine însumi și îmi zic în gând ”cui îi pasă?”.

Despre răutățile fără sens….constat cu stupoare de ceva ani (cam mulți) că oameni simt satisfacție făcând rău celorlalți din jur din motive care de care mai stupide….de exemplu, dacă o persoană este diferită de ceilalți, iese din tipare…este privită de cele mai multe orica fiind o persoană ciudată și aspru criticată.Din ce motiv??Pur și simplu că gândește și se exprimă diferit față de ”normalitate”…adică marea majoritatea oamenilor….dar ce este normalul?…poate fi definit??sau nu??După umila mea părere, normalul este ceea ce consider eu normal, nu întreaga societate, normalul este gândul meu sincer și principiile mele dobândite de-a cursul experiențelor de viață…nu consider că trebuie să mă conformez tiparelor….Oamenii au tendința de a numi ciudat, ceea ce este diferit, îi sperie….pur și simplu necunoscutul.Și de la acest lucru apar răutățile…asta este rădăcina lor.Suntem superficiali și știm asta, dar nu recunoaștem toți…judecăm o carte după copertă, răbdare să o citim avem puțini dintre ei….de ascultat și mai puțini dintre ei. Apreciez enorm persoanele care știu să asculte cu adevărat alte persoane….care nu se consideră centrul universului. Toți suntem egali…sau așa ar trebui să fim priviți….dar nu…nu acceptăm asta…ne considerăm superiori….criticăm…uităm că și noi am comis aceleași greșeli, în loc de un sfat o vorbă bună…suntem violenți verbal și judecăm aspru de parcă noi nu am fi greșit niciodată. Și da și eu am tendința de a judeca uneori oamenii după copertă…și îmi vine să îmi dau două palme când realizez cât de mult greșesc…încerc să schimb asta la mine enorm de mult, uneori reușesc, alteori nu.Și când o dau în bară port lupte interne cu mine….Trecând peste asta…mi-aș dori să conștientizăm tot mai mulți din noi că greșim fiind răutăcioși unii cu alții și că nu asta e calea cea bună. Aș vrea să văd o lume mai bună…încă sper la asta…încă nu mi-am pierdut de tot părticica de suflet de copil(și nici nu-mi doresc acest lucru) care speră la o viață în culori pastelate…nu tonuri de gri.

Și de fiecare dată când întâlnesc/ajung să cunosc persoane blânde, pure, bune la suflet/calde speranța mea crește. Deci da e posibil să schimbăm lumea….fiecare cu puțin…cumulat o putem schimba mult în bine…Sufletul meu zâmbește , chipul meu luminează la întâlnirea oamenilor cu un suflet nobil și mă face să mi-i doresc în viața mea mult timp de acum încolo, dacă ar fi posibil pentru totdeauna….Și pentru asta le mulțumesc și le transmit toate gândurile mele bune zi de zi.Vă mulțumesc că existați și că mă faceți să devin un om tot mai bun…să îmi curăț sufletul pătat de păcate puțin câte puțin în fiecare zi.  Cât despre restul….le doresc….numai de bine și sper să se trezească cândva!

Fiecare e liber să aleagă calea între bine și rău…între rai și iad.

P.s.-Drumul spre iad pe pavad uneori cu ”bune” intenții!

…și scuze pentru eventualele greșeli gramaticale(este 2:30 dimineața)heaven-and-hell

În căutarea perfecțiunii

Căutam perfecțiunea , gonim zi de zi prin viață după ea. Etichetăm oamenii care îi întâlnim ,uneori, fără a ajunge să îi cunoaștem.Ne vedem perfecți, fără defecte, avem doar calități și uităm să ne privim  în oglindă, uităm să ne curățăm spiritul murdar  de atâtea prejudecăți și ipocrizii…dar nu uităm să  curățăm fizic, ne demachem (fetele) sau să ne bărbierim (băieții).Avem grijă de fizic pentru că cu el ne afișăm zi de zi celorlalți, de cele mai multe ori după el suntem apreciați, dar sufletul ne rămâne murdar ascuns într-un colț al camerei și se aproprie vertiginos de moarte. Trist, da….dar adevărat. Ne construim pedestale, ne urcăm pe ele și îi privim pe ceilalți de sus, uitând uneori că nu suntem cu nimic mai buni decât ceilalți.Ne afișăm în public cu cea mai frumoasă mașină/telefon /laptop/orice bun material, dar uităm să ne apreciem și să ne afișăm cu lucrurile bune din viața noastră/fapte/sentimente curate. Avem relații  superficiale doar ca să treacă timpul, să ne afișăm cu ultima ”bucată”/”bombonel” la modă prin cluburi de fițe și uităm să apreciem persoanele care au un suflet nobil, dar care poate fizic nu sunt atât de ”bomboane” ca  primii….suntem superficiali, dar nu recunoaștem asta….deci suntem în plus și ipocriți.Sau dacă ne-am trezit la realitate și încercăm să ne curățăm acum sufletul, am fost cândva așa. …eu, tu, ea, vecina de la etajul trei, colega/colegul de facultate/muncă/cămin. Și dacă nu recunoaștem asta suntem ipocriți.

Purtăm măști de nepăsare și zâmbim ușor, ne ascundem slăbiciunile, vrând să părem perfecți în ochii celorlalți, suntem ca piesele de domino, cădem în acest păcat al minciunii unul câte unul. Și  poate că cineva citind aceste gânduri ale mele o să gândească că mă consider un om mai bun decât ceilalți…nu, în nici un caz și eu comit aceste păcate frecvent, dar de ceva vreme încerc să mă trezesc și să le fac din cei în ce mai puțin. M-am săturat de lumea gri în care trăiesc, mi-e dor de o lume colorată ….vreau să schimb ceva, vreau să devin un om mai bun…am dorința asta, vreau să nu mai judec o carte după copertă….renunț tot mai des la măști, îmi arăt tot mai des slăbiuciunile și îmi accept imperfecțiunile….sper că și tu cel/cea care citește asta faci .  Eu sunt în căutarea imperfecțiunii …tu ce cauți…un măr frumos la suprafață, dar putrezit în interior sau un măr lovit la suprafață,dar cu un gust dulce acrișor și sănătos la interior??? Dacă este ceva în jurul tău ce nu -ți convine..nu ți se potrivește…schimbă asta…schimbarea vine din tine..cu pași mărunți și preciși.

Vă doresc o imperfecțiune plăcută și cu dorința de a -și arăta imprecizia zi de zi !

Cuvinte și versuri

Sentimente sincere scrise pe hârtie

Frumos parfumată și fără pată

Cuvinte atent selecționate

Cu rolul de a exprima acuratețea

Iubirii trecute prin multe

Cerneală roșie frumos aleasă

Ca sângele ce inima pompează

Scrisoarea este apoi frumos împăturită

Și în sertar închisă

Peste ani va fi găsită

De un străin  sau rudă curioasă

Ce va citi mirat cuvintele

Ce i se par compoase și complicate

Pentru că azi iubirea-i sentiment sf

Pe care puțini îl întâlnesc.

Toate astea sunt cuvinte și versuri

Ce exprimă cruda realitate.

Oameni mascați

Purtăm măști de nepăsare 

Zâmbim ușor cu constatare

Ne mințim cu nerușinare

Când de fapt sufletul ne este distrus

Ne ascundem într-o labirint tăios

Plin de neîncredere și trădare

Distrugem speranțe și vise uluitoare

Zâmbim când sufletul ne plânge

Așteptăm timizi o schimbare

Dar tot ce primim e stagnare

Uităm să luptăm pentru noi

Fricile ne sunt distrugătoare

Acțiunile  și vorbele ne sunt fatale

Spiritul uman tot mai des ne moare.

La o nouă viață visăm

Dar pentru ea uităm

Cu perseverență să luptăm

Să fim darnici,calzi și  altruiști

 Unii cu alții trebuie să învățăm

De simplitate trebuie să ne bucurăm

Și să încetăm să ne mai complicăm!

Beznă

În beznă, praf și confuz

Iubirea noastră se gășește acum

Au murit speranțele una câte una.

Visele s-au sfărmat

Amintirile s-au comprimat

Într-un album pătat

De minciuni și promisiuni deșarte.

Cuvintele au devenit tăceri sacade

În jurul meu e epidemie de despărțiri.

Sufletul mi-e-n copacul uscat

Fructele au căzut

Frumoase la exterior

Putrede la interior.

Am dreptul la tăcere

La măști de bucurie

Socoteală să-ți dau

Nu meriți tu o știi.

E noapte  și implicit întuneric

Să te văd e  practic imposibil

Să mă vezi nu cred că-ți dorești.

Nu știu ce să mai cred

Nu știu nici ce mai simt

Pun versuri fără sens

Pe foaia din birou.

Somnul nu mi-e prieten

Cafeaua mi-e dușman

Puterile-mi consumă

Să  râd aș vrea să pot

Dar sufletul-mi țipă dezamăgire.

Citesc o carte

De fapt o răsfoiesc

De văd prin pagini

Ești o nălucă insistentă

Apari, apoi dispari

Faci tot ceea ce-ți dorești.

Tăcerea ta acută

Telefonul fără apeluri pierdute

Mă lasă confuză

Revin la început de stare

E beznă.

 

 

 

 

Printre rânduri

Gânduri confuze

Sentimente contrariate

De comportamente instabile

Cuvinte întortochiate

Cu sensuri aparent abstracte

Ascund mesaje subliniate

Aparențe înșelatoare

Chipuri vesele

Ce ascund suflete triste

Amintiri înviate

De fotografii colorate

În nuanțe compacte.

Iubiri sfârșite

De orgolii pătate.

Minciuni înfrumușetate

De declarații aparte

Adevăruri dureroase

Ascunse  din lașitate.

Sensuri scrise printre rânduri

Și-un adio spus rapid.

Între vis și realitate

În jurul focului stăm amândoi goi, îmbrăcați doar cu sufletele noastre pătate de  păcatul pasiunii și al desfrâului.Mă privești din toate unghiurile și simt fiecare por al pielii mele cum tresare și cum vrea să fie atins de tine. Te privesc  cu drag și te văd cum roșești la privirile mele îndrăznețe. Ne apropriem încet unul de altul , ne savurăm, ne unim trupurile însetate de iubire, ne bucurăm sufletele  de acest minunat sentiment angelesc.După acest dulce desfrâu, îmi spui să stau nemișcată, învelită într-un cearceaf  ce îmi acoperă trupul pe jumătate, iei o foaie și un creion și îmi desenezi fiecare unduitură a trupului, fiecare centrimentru vizibil, privindu-mă  cu drag cum doar tu știi să o faci.După un  un ceas de stat nemișcată îmi arăți cu o bucurie de copil opera ta de artă…Eu creionată pe o coală a4!Ciocnim un pahar de vin fiert cu scorțișoară și stăm îmbrățișați în jurul focului până adormim.

Ceasul sună….este dimineață!Buimăcită mă trezesc….roșie în obraji… a fost vis sau realitate???

Un om c-o chitară

Un om c-o chitară

Purtată sub subțioară

Se așează pe o bancă

Pornește în călătoria

Sunetelor frumos combinate

Ce alcătuiesc romanțe în șoapte.

Ceasurile  trecuseră

Soarele apusese

El pe bancă rămâne

Luna-i muză

Versuri de amor

El compune binișor.

Zori zilei se arată

Pe bancă popoșește-o fată.

Bălaie și zâmbitoare toată

Cu entuziasm îl ascultă.

Cu inocență îl privește

Cu bucurie îi sopțește

Cu repeziciune îl sărută.

Momentele acestea s-au scurs dedemult

Dar fata din parc îl simte prezent

 În gânduri pe omul cu-o chitară.