23 de lucruri

23 de lucruri ce merită să le faci într-o viață sau cel mai bine zilnic :

1. să te trezești zâmbet de dimineață fără un motiv anume…doar pentru simplu motiv că trăiești.

2.să visezi cu ochi deschiși la ceva ce dorești să ți se întâmple.

3. să te dai cu rolele ascultând muzică la căști.

4. să alergi de unul singur și să încerci să îți golești mintea pentru cel puțin 5 minute ( să faci o pauză la toate problemele tale).

5. să stai întins în pat și să asculți melodia ta preferată pe repet.

6. să recitești prima carte care ai citit-o în copilărie/școala generală…îți vei aminti ce fel erai când erai copil :).

7. să ieși la plimbare cu aparatul foto și să fotografiezi tot ce ți se pare interesant.

8. să te plimbi pe plajă și să asculți marea.

9. să privești apusul la mare (toată lumea privește răsăritul).

10. să stai tolănit într-un șezlong și să sorbi încet din băutura preferată.

11. să ai un caiet de notițe și să notezi în el ….gânduri ce îți trec prin minte.

12. să plantezi un copac.

13. să alergi prin ploaie vara.

14. să faci karaoke la tine acasă cu prietenii apropriați( i want to be freeeeeeeeeeeeeeee….)

15. să îți închizi telefonul și să stai  liniștit o zi întreagă …să te decontezi total de oameni.

16. să te privești în oglindă și să îți dai seama că ești un om frumos…în felul lui unic și personal :D.

17. să te iubești și să te respecți cu fiecare zi tot mai mult.

18. să practici/faci un lucru nou până devine un obicei constant și să te bucuri de el :D.

19.să respiri, să trăiești, să simți , să iubești în fiecare zi ca și cum ar fi ultima.

20. să privești norii și să îți imaginezi forme/obiecte/culori ciudate și amuzante.

21. să îți respecți părinți și să îi suni să le spui „te iubesc, mamă/tată”…pentru că atunci când nu o să mai fie o să le simți lipsa teribil de mult…

22. să fii conștient de defectele tale și să lucrezi la ameliorarea lor.

23. să îți apreciezi calitățile și să le valorifici.

5

 

Anunțuri

Despre minciuni, răutăți și oameni în general

De ceva vreme, am în minte idei pentru a posta ceva pe tema asta, dar nu am avut timp să-mi aștern gândurile concretizate aici.

Despre minciuni….da minciunile acelea gogonate pe care le auzim tot mai des de la cunoscuții noștri, ce au pretenția să se numească prieteni(unii din ei), dar acelea pe care și noi le rostim la rândul nostru. De ce le folosim??La ce ne ajută??Pe unii îi ajută să manipuleze oamenii din jurul, să facă rău din invidie sau pur și simplu din lipsă de ocupație (malițioșii)…pe alții să fugă de adevăr….Aud minciuni tot mai des, atât de des încât mă întreb cât la sută din ce aud este adevărat….cred că undeva la 5 la sută…și accept asta, adică cu toții mințim…dar totuși anumite persoane depășesc limita….este rezonabil să folosești mici minciunele în anumite situații….dar să-ți construiești o viață bazată pe minciuni, să minți pe fașă cu nerușinare nu suport…când aud asemenea minciuni simt că-mi este insultată inteligența…și asta nu tolerez. Și încep să mă retrag ușor ușor de astfel de persoane….Mă surprinde la ei întrebarea ”dar ce ai pățit de nu ai dat nici un semn de viață??”. Răspunsul este de obicei ”nimic, doar am avut lucruri mai importante de făcut”…și aici apare drăcușorul din mine care dansează…expresia lor facială este de neuitat, ”poker face”…și mă abțin cu greu să râd. După un moment ca ăsta….scap de persoana respectivă fără să depun un efort prea mare…captează în sfârșit mesajul și dispare , spre bucuria mea. Și da sunt privită ca o persoană răutăcioasă, dar nu-mi pasă. Mă simt bine cu mine însumi și îmi zic în gând ”cui îi pasă?”.

Despre răutățile fără sens….constat cu stupoare de ceva ani (cam mulți) că oameni simt satisfacție făcând rău celorlalți din jur din motive care de care mai stupide….de exemplu, dacă o persoană este diferită de ceilalți, iese din tipare…este privită de cele mai multe orica fiind o persoană ciudată și aspru criticată.Din ce motiv??Pur și simplu că gândește și se exprimă diferit față de ”normalitate”…adică marea majoritatea oamenilor….dar ce este normalul?…poate fi definit??sau nu??După umila mea părere, normalul este ceea ce consider eu normal, nu întreaga societate, normalul este gândul meu sincer și principiile mele dobândite de-a cursul experiențelor de viață…nu consider că trebuie să mă conformez tiparelor….Oamenii au tendința de a numi ciudat, ceea ce este diferit, îi sperie….pur și simplu necunoscutul.Și de la acest lucru apar răutățile…asta este rădăcina lor.Suntem superficiali și știm asta, dar nu recunoaștem toți…judecăm o carte după copertă, răbdare să o citim avem puțini dintre ei….de ascultat și mai puțini dintre ei. Apreciez enorm persoanele care știu să asculte cu adevărat alte persoane….care nu se consideră centrul universului. Toți suntem egali…sau așa ar trebui să fim priviți….dar nu…nu acceptăm asta…ne considerăm superiori….criticăm…uităm că și noi am comis aceleași greșeli, în loc de un sfat o vorbă bună…suntem violenți verbal și judecăm aspru de parcă noi nu am fi greșit niciodată. Și da și eu am tendința de a judeca uneori oamenii după copertă…și îmi vine să îmi dau două palme când realizez cât de mult greșesc…încerc să schimb asta la mine enorm de mult, uneori reușesc, alteori nu.Și când o dau în bară port lupte interne cu mine….Trecând peste asta…mi-aș dori să conștientizăm tot mai mulți din noi că greșim fiind răutăcioși unii cu alții și că nu asta e calea cea bună. Aș vrea să văd o lume mai bună…încă sper la asta…încă nu mi-am pierdut de tot părticica de suflet de copil(și nici nu-mi doresc acest lucru) care speră la o viață în culori pastelate…nu tonuri de gri.

Și de fiecare dată când întâlnesc/ajung să cunosc persoane blânde, pure, bune la suflet/calde speranța mea crește. Deci da e posibil să schimbăm lumea….fiecare cu puțin…cumulat o putem schimba mult în bine…Sufletul meu zâmbește , chipul meu luminează la întâlnirea oamenilor cu un suflet nobil și mă face să mi-i doresc în viața mea mult timp de acum încolo, dacă ar fi posibil pentru totdeauna….Și pentru asta le mulțumesc și le transmit toate gândurile mele bune zi de zi.Vă mulțumesc că existați și că mă faceți să devin un om tot mai bun…să îmi curăț sufletul pătat de păcate puțin câte puțin în fiecare zi.  Cât despre restul….le doresc….numai de bine și sper să se trezească cândva!

Fiecare e liber să aleagă calea între bine și rău…între rai și iad.

P.s.-Drumul spre iad pe pavad uneori cu ”bune” intenții!

…și scuze pentru eventualele greșeli gramaticale(este 2:30 dimineața)heaven-and-hell

Oameni mascați

Purtăm măști de nepăsare 

Zâmbim ușor cu constatare

Ne mințim cu nerușinare

Când de fapt sufletul ne este distrus

Ne ascundem într-o labirint tăios

Plin de neîncredere și trădare

Distrugem speranțe și vise uluitoare

Zâmbim când sufletul ne plânge

Așteptăm timizi o schimbare

Dar tot ce primim e stagnare

Uităm să luptăm pentru noi

Fricile ne sunt distrugătoare

Acțiunile  și vorbele ne sunt fatale

Spiritul uman tot mai des ne moare.

La o nouă viață visăm

Dar pentru ea uităm

Cu perseverență să luptăm

Să fim darnici,calzi și  altruiști

 Unii cu alții trebuie să învățăm

De simplitate trebuie să ne bucurăm

Și să încetăm să ne mai complicăm!