Fericirea un cuvânt ușor de zis, toți râvnim la ea, dar puțini reușim să o și obținem.Când spunem fericire la ce oare ne gândim??Unii se gândesc la mașini de lux și femei ”dotate”, alții vor să aibă prieteni adevărați, dragoste, înțelegere, sănătate…Fiecare persoană are un răspuns diferit la această întrebare. Eu sunt de părere că fericirea este un concept mult mai amplu și mai greu de atins, decât pare. Majoritatea persoanelor au parte de o fericire înșelătoare, se declară fericiți, dar la interior sunt total invers, triști, deprimați. Niciodată nu vom știi ce se ascunde dincolo de mască decât dacă dovedim persoanei respective încrederea noastră , îi suntem alături în momente dificile și îi câștigăm dragostea și respectul, doar în acel caz persoana respectivă va da măștile jos. Avem toți măști pentru a ne proteja, pentru a ne apăra punctele slabe în fața persoanelor ce nu ne sunt demne de încredere. Uneori după ce o persoană ne câștigă încrederea ne dezamăgește profund și astfel ne îndepărtăm treptat și de ceilalți oameni, făcând o imensă greșeală, catalogând toate persoanele la fel. Dezamăgiți cu masca tot mai des folosită sau măștile mai bine zis, ne deschidem tot mai greu față de oameni, devenim tot mai singuri. Și toate astea se întâmplă până întâlnim aceea persoană care să ne facă să ne deschidem și care trebuie să-i oferim aceea șansă…dar uneori greșim…ne ferim exact de cine nu este cazul….greșim și învățăm după o astfel de greșeală că până la urmă a-ți arăta propriul eu nu te face mai slab, ci mai puternic. Viața și timpul ne învață mereu că masca trebuie scoasă….propriul eu cu calități și defecte trebuie arătat lumii așa cum este el. Pe mine asta mă duce cu gândul la adevărata fericire, a te accepta pe tine însuți cu defecte și calități și să ne arăți celorlalți. Dincolo de masca ea este un om excepțional ce a trăit, a greșit, a învățat și învață că în viață niciodată nu știi suficient de mult cât ar trebui, mereu trebuie să înveți. Viața este ca un labirint misterios cu multe ulcușuri și coborâșuri, capcane , dar în care se gășește un apartament numit FERICIRE, unde noi vrem să ajungem….pentru fiecare apartamentul arată diferit este ”echipat” după dorințele , visele, speranțele noastre. Pentru a găsi apartamentul trebuie să învățăm să ne bazăm fericirea pe noi însune, dacă realizăm asta, suntem pe drumul cel bun….oameni vin și pleacă din viața noastră….e ca și cum viața este un copac….iar noi suntem mai multe frunze pe o cracă…suntem vecini…dar unele frunze mai cad ajungând la pământ…noi , fiind vecini de cracă trebuie să trăim fără frunzele căzute, să știm că universul le-a adus lângă noi cu un scop precis, de a ne ajuta să evoluăm, să devenim frunze mai tari , dar care nu rămân mereu lângă noi. Iar noi trebuie să ne obișnuim cu asta, să acceptăm asta…Primul pas spre fericire este acceptarea acestui lucru…dacă facem acest pas….calea spre apartament va deveni mai ușoară, iar cheia ne va apărea când ne vom aștepta mai puțin.
Tu cât de departe crezi că ești de apartament???Sau locuiești deja în el???
Ioana 