Beznă

În beznă, praf și confuz

Iubirea noastră se gășește acum

Au murit speranțele una câte una.

Visele s-au sfărmat

Amintirile s-au comprimat

Într-un album pătat

De minciuni și promisiuni deșarte.

Cuvintele au devenit tăceri sacade

În jurul meu e epidemie de despărțiri.

Sufletul mi-e-n copacul uscat

Fructele au căzut

Frumoase la exterior

Putrede la interior.

Am dreptul la tăcere

La măști de bucurie

Socoteală să-ți dau

Nu meriți tu o știi.

E noapte  și implicit întuneric

Să te văd e  practic imposibil

Să mă vezi nu cred că-ți dorești.

Nu știu ce să mai cred

Nu știu nici ce mai simt

Pun versuri fără sens

Pe foaia din birou.

Somnul nu mi-e prieten

Cafeaua mi-e dușman

Puterile-mi consumă

Să  râd aș vrea să pot

Dar sufletul-mi țipă dezamăgire.

Citesc o carte

De fapt o răsfoiesc

De văd prin pagini

Ești o nălucă insistentă

Apari, apoi dispari

Faci tot ceea ce-ți dorești.

Tăcerea ta acută

Telefonul fără apeluri pierdute

Mă lasă confuză

Revin la început de stare

E beznă.

 

 

 

 

Reclame